Ministrul Apărării, Radu Miruţă, estimează că România ar putea produce echipamente militare în valoare de 3,5 – 4 miliarde de euro prin programul european SAFE.
Potrivit acestuia, programul SAFE include în total 21 de proiecte de înzestrare, iar Ministerul Apărării gestionează proiecte în valoare de 9,53 miliarde de euro.
Din acestea, 11 proiecte reprezintă aproximativ 70% din total, adică în jur de 6 – 6,5 miliarde de euro. O parte importantă din aceste sume ar urma să fie direcționată către producția în România.
„Undeva între 50-60% cred că este media de localizare a acestor producţii în România”, a declarat ministrul.
Miruţă a explicat că Ministerul Apărării nu produce echipamente, ci le achiziționează de la companii din industria națională de apărare sau din mediul privat.
Unul dintre obiectivele programului este relansarea industriei de armament din România.
„România foloseşte banii din SAFE pentru a ‘învia’ fabricile din industria naţională de armament, ‘duse în adormire’”, a spus ministrul.
Acesta a criticat și ideea că banii cheltuiți pentru apărare nu rămân în țară, spunând că o parte semnificativă din producție va fi realizată local.
În ceea ce privește termenele, pentru achizițiile individuale, contractele trebuie semnate până la 30 mai, altfel există riscul pierderii finanțării.
Ministrul a mai precizat că se așteaptă decizii de la Ministerul Economiei și de la Cancelaria prim-ministrului privind procentul exact din producție care va fi realizat în România.
Un alt proiect important vizează producția de drone în parteneriat cu Ucraina, care ar putea fi implementat rapid.
„Comisia Europeană ne-a aprobat acest proiect condiţionat de o coproducţie cu un partener ucrainean”, a explicat Miruţă.
În funcție de tipul proiectului, termenul limită poate diferi:
- pentru achiziții individuale – finalul lunii mai
- pentru proiecte comune – livrarea trebuie finalizată până în 2030
Ministrul a mai spus că pentru România finanțarea prin programul SAFE este mult mai avantajoasă decât împrumuturile de pe piața liberă, spre deosebire de alte țări, precum Polonia, care au acces mai ușor la finanțare externă.
