Așa cum am promis, m-am întors la taximetriștii de la gara din Constanța, ca să-i întreb de sănătate și tarife. Tot seara i-am vizitat, pentru că ei, odată cu lăsarea întunericului, încep să se preschimbe în vampiri de bani. Este un fenomen destul de interesant care trebuie studiat și arătat țării întregi. M-am ocupat de asta și vă prezint astfel ce simptome prezintă acești constănțeni virusați de lăcomie și sărăcie, în același timp:
În jur de 20 de taxiuri stăteau nemișcate, lângă gara din Constanța, pentru că niciunul dintre tinerii sosiți cu trenul nu îndrăznea să se apropie de ele. De ce? Spre deosebire de autorități, toți oamenii care au trecut vreodată pe aici, știu ce țepe se dau la tarife. Bun, mai departe!
Decid să merg eu la cei 20 de șomeri cu muncă și să le propun să mă ducă la Plaja Modern, ca de fiecare dată. Însă, orgoliul lor nu le permite să se „înjosescă” precum uberiștii și boltiștii. Așa că preferă mai bine să stea pe loc, decât să ia o cursă mică.
Iată în detaliu reacția lor:
Ajung față în față cu primul taximetrist, din șirul de 20 și îi spun: Merg până la Modern. El începe să mă studieze, se uită în ochii mei, mă miroase, mă radiografiază așa, cu privirea, ca într-un western de doi dolari și îmi spune pe un ton de Clint Eastwood după 3 luni de Constanța: Mergi mai în spate! Adică, să merg la taxiuri care sunt mai dosite, pentru că poate șoferii aceia or fi mai naivi și or porni motorul pentru o cursă scurtă.
Merg mai în spate și primesc în cascadă următoarele replici:
Taxi 2: Mergi mai în spate!
Taxi 3: Mergi mai în spate!
Taxi 4: Nu luăm curse de 20 de lei!
Taxi 5: Nu, pentru 20 de lei!
Taxi 6: Suntem săraci, nu ca tine!
Taxi 7: Nu luăm, pentru 20 de lei!
Și continui. Ajung în dreptul unui taximetrist mai bătrân decât gara.
Eu: Până la Modern!
Taximetristul bătrân: Nu
Eu: De ce?
Taximetristul bătrân: Sunt 20 de lei!
Eu: Da cine v-a spus vouă că eu dau doar 20 de lei? De unde știți voi cât dau eu?
În momentul acela, bătrânul a început să devină vioi ca un adolescent care mâncase ciocolată neagră și da din mâini și striga: A, hai, intră! Haide! Nu mai știa ce să facă să mă ia. Evident că mi s-a făcut greață de la acest comportament și în cele din urmă am găsit un taximetrist onest.
Era un domn abia intrat de tură, care mi-a spus că nu-l interesează unde merg, el mă duce. Drept mulțumire pentru caracterul lui, i-am plătit cursa de două ori.
Morala: Vei scăpa din sărăcie când te vei lepăda de fudulie! Îmi permit să scriu asta pentru că și eu sunt un om simplu care muncește pentru fiecare ban.
Discussion about this post