Membrele OFSD Municipiul Constanța au ales să marcheze Sânzienele – Ziua Iei, printr-o acțiune desfășurată pe faleza Cazinoului din oraș.
Doamnele îmbrăcate în ii au dăruit trecătorilor produse românești, ghidate de zicala ,,Cine-și uită strămoșii e ca un arbore fără rădăcini, ca un râu fără izvor.”
Tradițiile și obiceiurile strămoșești sunt sursa autenticității unui popor, iar ,,un popor care nu-și cunoaște trecutul e ca un copil ce nu-și cunoaște părinții”.
Câteva curiozități despre ie și despre sărbătoarea Sânzienelor:
Piesa principală a costumului popular românesc feminin este IA.
Nu se știe când a apărut primul tip de ie, dar este posibil ca acest tip de îmbrăcăminte să fi fost purtat de populaţia aparţinând culturii Cucuteni. Cămaşa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză şi cu o deschizătură în partea de sus.
#Drăgaica sau #Sânzienele este sărbătoarea zânelor bune ce trăiesc prin păduri și zboară noaptea prin văzduh.
Numele de Sânziene provine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor.
Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele.
Sânzienele:
- umblă pe pământ sau plutesc prin aer;
- împart rod holdelor și femeilor căsătorite;
- înmulțesc păsările și animalele;
- tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor;
- apără semănăturile de grindină și vijelii;
- intensifică parfumul florilor;
- măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac;
- alungă grindina;
Sânzienele sunt zâne bune, dar pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fără rod și florile fără leac.
Sărbătoarea se mai numește și ,,Amuțitul Cucului: se crede că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă.
La miezul nopții de Sânziene, în credința populară se deschid Cerurile.
