La dulce, carne și păcate lumești tânjesc oamenii din jurul Înaltpreasfințitului Teodosie, chiar și în post. Asta îmi spun surse ce fac parte din cercul Arhiepiscopiei Tomisului. Următorul material este bazat pe informațiile primite de la ei, mai precis de la preoți ce denunță calea cea strămbă, pe care ar fi luat-o credința dreaptă.
Altarul transformat în bar
Ancheta are la bază mărturiile făcute de un preot și un călugăr, ambii din județul Constanța. Slujitorii Domnului mi-au spus că au încredere să-mi împărtășească date și informații din interior, deoarece până acum nu am trădat nicio sursă. Pentru ei, protecția identității este un lucru vital. Ca să înțelegeți, în județul Constanța, preoților le este atât de frică să nu fie dați afară dacă vorbesc împotriva Arhiepiscopului, încât mereu aleg doar un reprezentant din mișcarea lor antisistem ca să facă declarații, în numele tuturor. Ca jurnalist te întâlnești și vorbești doar cu acel slujitor al Domnului, nu cu toți. Este o măsură de precauție, justificată de teama lor că ar putea fi văzuți în preajma mea și așa ar deveni stigmatizați. Asocierea cu un reporter, este egală cu trădarea înaltului ierarh, spun sursele mele.
Am să încep cu mărturiile unui călugăr care mergea în mod frecvent la Arhiepiscopie. Acesta mi-a descris în detaliu o întâmplare de la Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța și nu din orice loc al impunătorului locaș de cult, ci chiar din altar.
„Eu țineam un post de curățire la acea dată. Simțeam să fac asta și eram determinat să-l duc până la capăt. Într-o zi însă, am ajuns la Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel, pentru că aveam lucruri de rezolvat la Arhiepiscopie. După ce am mai terminat din treabă, am mers în sfântul altar. Acolo îi găsesc pe preoți, la picnic. Mâncau pui, beau cafele. M-am cutremurat și firește i-am întrebat de ce fac asta. Ei mi-au spus să trec cu ei la masă, că nu e problemă. Le-am explicat că nu o să fac asta și mai mult eu țin un post foarte strict. Lasă că îți dăm noi dezlegare, să mănânci carne. Asta mi-au spus. Nu am vrut să aud. Nu au cum să dea dezlegare și oricum nu ascultam eu de ei. Zici că erau într-un bar acolo, preoții Înaltpreasfințitului Teodosie. Cum să mai stai să asculți sfaturile lor?”, mă întreabă călugărul, știind că nu-i pot răspunde.
Povestesc episodul unui preot bătrân din sistem. Fac asta pentru că vreau să știu ce spun canoanele, despre astfel de fapte.
„În biserică, indiferent că este post sau nu, nu ai voie în mod normal să aduci carne, sau produse din lapte, nici măcar miere, care este o secreție. Iar despre dezlegare, asta o poate face numai duhovnicul tău, însă nimeni nu ar trebui să-ți permită să mănânci carne în sfântul altar.”, explică scurt, simplu și tăios preotul.
Îi mulțumesc pentru lămuriri și îndrăznesc să-l întreb dacă a auzit și el despre aceste derapaje spirituale. Răspunsul lui este important pentru mine, deoarece vreau să știu dacă vorbim despre o excepție sau o regulă în neregulă, pentru Arhiepiscopia Tomisului.
„Chiar dacă este interzis să mănânce și să bea, în parohiile din județul nostru se tot întâmplă. Sunt preoți care mănâncă, beau cafele, fac ce vor în altar.”, îmi răspunde părintele, cu scârbă în glas.
În post, cu carnea în farfurie și țigara în gură
Nu pot să-mi șterg din minte scena altarului. Îmi imaginez acei preoți care în cel mai sfânt loc al bisericii, unde se citește Sfânta Evanghelie, stau beau și mănâncă. Atât de revoltător și absurd mi se pare totul, încât îndrăznesc să-i mai adresez părintelui vârstnic încă o întrebare: Preoții din Constanța țin cu adevărat Postul Paștelui?
„Nu țin post toți preoții din Arhiepiscopia Tomisului. Nu pot să renunțe la carne, lapte, nu pot. Mai trag din pipă, se culcă cu femeile lor. Țin puțin, la începutul postului și la final, dar nu pot tot. Mi-au spus și mie unii dintre ei, domne nu putem. Acum, ei nu le spun credincioșilor că nu țin post pentru că trebuie să dea un exemplu. Dacă ar spune asta, i-ar descuraja pe creștinii care vor cu adevărat să postească și să urmeze calea cea dreaptă. Până la urmă, postul nu e obligatoriu. O face cine vrea cu adevărat să-i urmeze Lui Hristos!”, îmi explică slujitorul Domnului.
Nu este vorba doar despre ce bagi în gură ci și despre ce scoți. Una dintre sursele mele îmi spune că în mănăstirile din județul Constanța sfânta tăcere e rară ca un diamant.
„La o mănăstire pe care o cunosc eu bine, maicile se ceartă toată ziua, numai scandaluri, fie că e post sau nu. Ele nu se pot abține. Asta ca să vorbim și dincolo de latura asta cu mâncarea.”, îmi declară călugărul.
După ce am strâns informațiile și declarațiile pe care le-ați citit până acum, i-am contactat și pe reprezentanții Arhiepiscopiei Tomisului. I-am întrebat dacă știu despre toate păcatele preoților trecute în pomelnicul articolului. Cinci zile am așteptat un simplu punct de vedere, din partea lor. Nu a venit, însă, până la urmă și sfânta tăcere este un răspuns.
Discussion about this post