Un coș alb din plastic, în formă de inimă, stă cocoțat la etajul doi al frigiderului. Pe el se agață picături de apă, de la condens. Doar cu ele e plin coșul inimoară, pentru că în rest e gol complet, iar restul frigiderului, pustiit de mâncare.
Coborâm un raft, un etaj în povestea acestei zile cu sărăcie și vedem o cană cu nes și o lămâie din care lipsește un sfert, o bucățică folosită la un ceai lung, cât să umple golul din stomac. Tot repetăm acest cuvânt, gol-goluț.
Mai jos, un coș verde tot gol, iar în dreapta, pe ușă un borcănel cu bulion pentru tocana de cartofi care te mai scoate din foame, un păhărel cu muștar dulce, dacă îmi aduc aminte bine costă un leu și ceva, într-un magazin mare și un alt borcan umplut de zacuscă cu ardei, o zacuscă cu un gust atât de prost, încât poți s-o mănânci fără să ți se facă rău doar dacă au trecut 24 de ore fără acces la hrană.
Imaginile vin din bucătăria unor oameni care locuiesc în marele oraș de la mare, Constanța, iar pozele au fost făcute de femeia care locuiește aici. Bărbatul casei nu a luat încă salariul și se gândește cum să mai stingă din datorii.
Poate că imaginile cu frigiderul gol nu-i vor lăsa reci pe politicieni, reci precum bruma adunată pe pereții congelatorului. Poate s-or gândi la o plafonare a prețurilor și la o mărire a salariilor. Dacă nici una, nici alta, poate au ei o idee mai bună, că d-aia sunt plătiți, ca să gândească pentru omul de rând, nu doar să-i facă promisiuni de neonorat, în an electoral.
Discussion about this post