Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte, iar când imaginea unui simbol al culturii e ponosită… cuvintele chiar sunt de prisos. Casa de Cultură a Constanței oferă, din păcate, un tablou deprimant, în acest context.
Chiar în fața clădirii, deasupra ușii de la intrare, tronează haine de iarnă, puse pe umerașe. Pare mai degrabă un peisaj din fața unui magazin sătesc, nu unul din buricul unui oraș-port, reședință de județ.
Gecile respective sunt lăsate pe post de… reclamă. Magazinul funcționează, într-adevăr, în incinta instituției, dar acest mod de a atrage clienții nu face totuși cinste unei case de cultură… Nici la bloc nu se mai poartă să întinzi rufele pe frânghie în balcon ori la geam…
Acesta este însă doar un exemplu. Întreaga clădire pare împovărată de nepăsare. Așteaptă gârbovită lucrări de reabilitare, la fel ca și pavajul din zonă…
Discussion about this post