Da, am făcut lucruri mari în comunism, nu vă contrazic. Da, bine, fără Ceaușescu nu existau multe proiecte, corect. Clar nu aveam canalul Dunare-Marea Neagră, asta doar ca un exemplu. Din păcate însă, moștenire ne-a rămas și aerul îmbâcsit, comunist, pe care îl simți în multe orașe din România și Bulgaria. Dacă te plimbi pe la vecini prin unele localități te simți ca la noi, în zone înghețate în timp, fără viață.
La Casa de Cultură din Constanța e o depresie generală. O spun după ce am ajuns pe acolo, cu treabă. Blocurile te deprimă dacă le privești mai mult de 30 de secunde, doar stațiile noi de autobuz și pavajul din anumite locuri îți aduc aminte că ești în 2024 și nu în 1974.
De atâta deprimare, s-au stricat și bordurile acelea înalte, specifice locului. Cât despre Casa de Cultură, e ca o casă de servicii funerare. Chiar e atât de urâtă, acum, încât îi vom mai dedica materiale. Fațada ștearsă și târgurile vechi cu haine, la fel, adâncesc angoasa.
Ce lipsește? Viața, viața și iar viața! Haideți cu mult verde, cu copaci, flori, tufișuri, garduri vii, multă natură! Probabil, locuitorii din zona asta au nevoie de concedii în care să stea măcar în alte zone mai bune ale orașului. Altfel, oamenii se îmbolnăvesc.
Anul nou să aducă un nou inceput și o nouă viață pentru acest loc fără stare!
