Odată cu finalizarea lucrărilor la Cazinoul din Constanța – care, trebuie să recunoaștem, arată impecabil și chiar strălucește în soare – orașul pare că începe, timid, să-și mai spele nițel din păcatele trecutului. Cazinoul, simbol al decăderii timp de ani de zile, e acum în sfârșit un motiv de mândrie. Dar, ce să vezi, nu poate străluci singur, ca o piesă de porțelan într-un decor prăfuit.
Așa că echipele de la Confort Urban au început și ele să-și miște picioarele: schimbă dalele crăpate de pe faleză, mai trag o vopsea pe balustradele ruginite, mai repară ce se poate repara. Și bine fac. Într-un oraș turistic, nu poți avea un cazino care arată ca o bijuterie într-un peisaj care seamănă cu o curte de școală părăsită.
Faleza din jurul Cazinoului, una dintre cele mai călcate zone ale Constanței în sezon, începe să prindă viață. Nu vorbim de investiții spectaculoase, dar măcar vorbim de curățenie, ordine și o urmă de respect pentru spațiul public. În vara asta, orașul chiar va avea cu ce să-și întâmpine turiștii – cel puțin în zona Cazinoului.
Dar entuziasmul se oprește brusc… la trecerea de pietoni. Pentru că peste drum, în centrul vechi, începe o altă poveste. Una pe care o știm prea bine: fațade coșcovite, cabluri atârnând pe ziduri, culori stridente aruncate de-a valma, magazine decorate cu termopane obosite și faianță pe exterior. Un haos vizual care n-are nicio legătură cu aerul boem și istoric pe care l-ar merita această zonă.
E contrastul tipic constănțean: la un colț, investiții și speranțe, la altul, neglijență și „merge și-așa”.
Și totuși, orașul ăsta are potențial. Mai trebuie doar să ne dorim să-l vedem. Și, poate, să-l păstrăm un pic mai coerent. Nu doar în poze de inaugurare.
