13 iunie. La Biserica Catolică din centrul vechi, liniștea rugăciunii se împletește cu mirosul dulce al crinilor proaspăt aduși. Catolicii îl sărbătoresc pe Sfântul Anton de Padova, sfântul care, în credința populară, ajută la regăsirea celor pierdute – de la obiecte, la liniște, sănătate sau speranță.
În fața bisericii, florarii și-au făcut apariția de la primele ore ale dimineții. Crinii albi, simbol al purității și al harului divin, stau cuminți în găleți cu apă, aliniați pe trotuar. Vânzătorii știu că azi nu e o zi ca oricare alta: oamenii vin cu gândul la rugăciune și pleacă deseori cu un crin pentru acasă sau pentru cineva drag.
„E zi mare pentru noi. Sfântul Anton e în sufletul multora. Vin și lasă un crin, aprind o lumânare, spun o rugăciune. Noi aducem flori frumoase, de grădină, cum se cade într-o zi ca asta”, spune o vânzătoare cu voce joasă, dar sigură pe ea.
Crinul a devenit, în timp, floarea asociată cu Sfântul Anton. În icoane e înfățișat adesea cu un crin în mână – simbol al curăției și al iubirii curate. Pentru credincioși, e un gest mic, dar plin de semnificație: un crin în fața altarului e o rugă trimisă mai departe.
