Astăzi, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi dintre cei mai importanți ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos. Sărbătoarea are o semnificație specială, mai ales în România, unde cei doi apostoli sunt considerați ocrotitori spirituali ai sistemului penitenciar, fiind și ei, odinioară, întemnițați pentru credință.
Potrivit tradiției, cei care se află în detenție se pot regăsi simbolic în destinul sfinților: Petru s-a lepădat de Hristos în momentul arestării Lui, iar Pavel, înainte de convertirea pe drumul Damascului, i-a prigonit pe creștini. Tocmai pentru aceste greșeli asumate și urmate de pocăință profundă, Sfinții Petru și Pavel sunt astăzi modele de iertare și renaștere spirituală.
Sfântul Petru, cunoscut și ca „paznicul Raiului”, este văzut în tradiția populară drept stăpânul lupilor și al grindinei, cel care „fierbe gheața din cer” pentru a o face mai puțin periculoasă pentru ogoare. De asemenea, în mitologia românească, Petru este prezentat ca un personaj apropiat de oameni, care muncește pământul, merge la cârciumă, se înveselește, dar și își pierde cheile Raiului în întâmplări hazlii.
Sfântul Pavel, originar din Tarsul Ciliciei, este autorul a 14 epistole incluse în Noul Testament și misionar neobosit al credinței creștine. Convertirea sa spectaculoasă, după ce i s-a arătat Hristos în lumină orbitoare, este un simbol al transformării prin credință.
Sărbătoarea are și o componentă importantă în calendarul agrar. În tradiția populară, ziua Sfinților Petru și Pavel marchează miezul verii și începutul secerișului. Este o zi de odihnă, în care nu se muncește, nu se spală rufe și nu se aruncă gunoiul, pentru a nu atrage grindina sau ghinionul asupra casei.
În această zi se dau de pomană mâncăruri gătite și vase cu apă, în special pentru sufletele celor adormiți. Femeile văduve, conform obiceiului, nu trebuie să mănânce mere până la Sfântul Ilie, pentru a rămâne sănătoase.
Tot în această perioadă, în Munții Apuseni are loc unul dintre cele mai vechi și spectaculoase evenimente tradiționale din România – Târgul de Fete de pe Muntele Găina, cunoscut și ca Târgul Găinii. Rădăcinile acestei sărbători se leagă de cultul zeiței neolitice Gaea și de repere cosmice, cum ar fi apariția constelației Găinușa.
Romulus Antonescu notează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești (2016) că Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al calendarului popular, o figură care îmbină trăsături biblice cu elemente mitologice și folclorice românești.
Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este precedată de un post variabil ca durată, cunoscut drept Postul Sânpetrului, și este un moment de reflecție, rugăciune și comuniune spirituală.
