Am urcat în „Raiul Nordului”, până-n Bucovina. Ne-am umplut plămânii cu un aer mai curat decât ne închipuiam și ochii cu imagini mai frumoase decât visam. Aici am găsit codul secret al celor mai frumoase ouă încondeiate din țară. Haideți să-l descifrăm împreună, printre fotografii cu opere de artă, îngravate pe coajă!
Auzim povestea din Gura… Humorului
Intrați în Țara Fagilor, cum îi spuneau germanii Bucovinei, ne ținem de traseu până ajungem în Gura Humorului. Localitatea unde respiră peste 13.000 de suflete s-a lepădat de minerit și a îmbrățișat turismul și arta.
Aici, de Paști vin oameni din toate regiunile țării dar și din străinătate, ca să vadă mănăstirile divine printre care se numără și Capela Sixtină a Estului, Voroneț.
Pe lângă mănăstirea ctitorită de Ștefan Cel Mare și sfințită la 1488, oamenii vor să admire și casele tradiționale vechi de peste o sută de ani și ouăle încondeiate manual, de meșteri populari, după tehnci predate din generație în generație.
Într-o căsuță ca-n povești, o găsim pe Maria Mirela Rusu. Femeia a început să încondeieze ouă de la vârsta de zece ani și are o dexteritate atât de mare încât ar putea să transforme coaja în pânză de pictură, chiar și legată la ochi. De altfel, Maria susține că în Bucovina se fac cele mai frumoase ouă de Paște din țară și poate chiar din lume.
„Sunt încondeiate ouă și în alte țări, dar încalcă tradiția primară. Nu folosesc ca la noi doar un bețișor, chișiță, cum îl numim noi. Ei utilizează broderii prin care imprimă și multe alte instrumente. În schimb, aici la noi, în România, în Bucovina, pictăm ouă strict manual și numai cu chișiță. Pentru că nu avem imprimeuri sau alte trucuri prin care să punem desene șablon și pentru că ne folosim doar îndemânarea, fiecare ou iese absolut unicat, chiar dacă folosim aceleași motive, același model și la altele. Nu are cum un ouă să fie exact la fel ca altul. Așa că fiecare este o operă irepetabilă.”, ne explică meșterul popular Maria Mirela Rusu.
Meșterii lasă un cod secret pe fiecare ou
Pentru încondeierea unui ou, meșterul popular își pregătește chișița, adică bețișorul din aramă sau tinichea, apoi culorile. Înainte, acestea erau făcute din plante culese din păduri, acum sunt însă folosite substanțe chimice, amestecate după rețete nedezvăluite. Ceara de albine folosită pentru modele este încălzită deasupra unui bec. Este ținută deasupra lui ca să rămănă lichidă, iar becul nu este stins deloc în timp ce oul este pictat. Dacă artistul utilizează o lumânare, în loc de bec, atunci vopseaua trebuie să fie ținută mai sus, pentru că o temperatură prea ridicată nu este indicată. Aceasta strică compoziția.
Ouăle se vând de obicei cu 10 sau 15 lei, un preț mic dacă ne gândim la migala pe care o cere un astfel de desen. Mulți dintre turiști le cumpără doar ca suveniruri pentru familie și prieteni, fără să se intereseze ce vor expune la întoarcerea în casă. Modelele sunt ca niște cuvinte sau litere, prin care meșterii scriu o poveste. Cine nu cunoaște acest alfabet, nu va înțelege mesajul de pe oul încondeiat.
„Un motiv puternic este Cărarea Rătăcită. Ați observat că pe unele ouă sunt niște răuri, niște dungi șerpuite. Acelea simbolizează viața, care vine cu urcușuri și coborâșuri, viața despre care nu știm niciodată când se schimbă și cum. O să mai vedeți pe ouăle din Bucovina ciuperci, hribi, sunt în semn de recunoaștere pentru bogățiia pădurilor noastre. Dar acestea sunt doar două exemple din zeci.”, ne lămurește artista.
De fapt, aceasta este esența, oul de Paște vine ca un simbol, cu un mesaj pentru viață. Nu este nevoie să umplem masa de ouă colorate sau încondeiate, ca să marcăm cea mai mare sărbătoare a Creștinismului, Învierea Domnului. Până la urmă, credința nu trece prin stomac, ci prin minte și suflet.
Culorile sunt și ele parte din limbajul secret
„Culorile tradiționale ale Bucovinei sunt galben, roșu și negru. Le folosim mult și dăm identitate culturii noastre. Verdele reprezintă Moldovița mai exact, albastrul, Voroneț, roșul este viața și sângele vărsat de Mântuitorul Iisus Hristos.”, ne mai spune Maria Rusu.
Artiștii se inspiră din natură dar și din stările lor interioare, când pictează, iar de curând au început să adopte o nouă tehnică cea a încondeiatului în relief. Folosesc mai multă ceară și reușesc să facă forme atât de pronunțate încât le poți citi povestea cu buricele degetelor.
Să nu uităm de unde am plecat
În Bucovina și-n toată țară sunt date mai departe, prin viu grai, istorisirile despre geneza primelor ouă roșii.
Tradiția sacră spune că Maica Domnului pune la picioarele fiului ei răstignit un coș cu ouă, ouă pe care voia să le dea mai întâi celor ce-l chinuiau pe Iisus. Din rănile Mântuitorului începe să picure sânge peste ouă, înroșindu-le. După acest moment, primii creștinii au înțeles să marcheze crucificarea Domnului, înroșind la rândul lor ouăle de Paște.
Un alt izvor ne aduce această variantă: Maria Magdalena s-a dus la procuratorul Pilat și i-a spus acestuia că Iisus a înviat. În acel moment, Maria Magdalena purta pe braț un coș cu ouă. Pilat răzând i-a zis așa: „Iisus va învia atunci când se vor înroși ouăle din coș.” Imediat, exact asta s-a întâmplat.
„Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.
Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte.
Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
– Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!
Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a înviat!”, este povestirea prezentată într-un text publicat de preoții Bisericii Sfânta Ecaterina.
