Statul român promovează cu toată gura cartea de identitate electronică. Bannere, comunicate, spoturi. „Modernizare”, „siguranță”, „Europa”, „pas înainte”. Și, în teorie, chiar este un pas înainte.
Format de card bancar.
Elemente de securitate.
Protecție avansată.
Document de călătorie.
Autentificare în sisteme informatice.
Semnătură digitală.
Actualizare adresă fără să-ți schimbi buletinul.
Și, bonus, poate fi emisă și pentru copii de la 0 ani.
Pe hârtie — un festival al modernității.
Numai că România are o calitate aparte: reușește să transforme orice progres într-un paradox. O invenție bună, strivită între instituții care nu comunică, sisteme informatice care nu „vorbesc” între ele și proceduri făcute să dea impresia de digitalizare, dar care, în realitate, doar mută coada dintr-un loc în altul.
Caz concret: cartea de identitate electronică… care nu merge în aplicația băncii
Mi-a expirat buletinul vechi. Perfect, zic — fac pasul cel mare, intru în era digitală. Îmi fac carte electronică. Totul legal, modern, european.
Apoi deschid aplicația bancară să-mi actualizez datele.
Adică exact funcția pentru care, în mod normal, ai avea nevoie de un document mai modern, mai sigur, mai ușor de verificat.
Și ce să vezi?
Nu merge.
Nu merge pentru că sistemul băncii nu este compatibil cu cartea de identitate electronică. Adică banca — unul dintre sectoarele cele mai digitalizate din țara asta — nu poate recunoaște documentul pe care statul îl promovează agresiv ca fiind „viitorul”.
Rezultatul?
Deși am în mână un buletin de generație nouă, am rămas blocată în proceduri de generație veche.
A trebuit să mă duc la bancă personal, cu actul în mână, să fac ceea ce ar fi trebuit să rezolv în 30 de secunde, online.
Digitalizare, dar să știm și noi
E ceva aproape poetic în felul în care funcționează digitalizarea în România.
Un fel de:
„Noi am făcut buletinul electronic. Restul… descurcați-vă!”
Statul vrea viitor, dar infrastructura rămasă în urmă îl trage înapoi. Iar cetățeanul, prins la mijloc, află abia după ce face pasul spre modernizare că e modern doar pe jumătate.
Cartea de identitate electronică este o idee foarte bună.
Implementarea — o poveste de comedie românească.
Și, cum se întâmplă de obicei, hârtia bate tehnologia. Încă.
Deocamdată, România nu are o problemă cu modernizarea — are o problemă cu sincronizarea.
Până una-alta, buletinul electronic rămâne un concept futurist prins într-un stat analog.
„Halal digitalizare”, cum ar spune clasicul.
