Puține clădiri din Constanța au adunat în zidurile lor atâta istorie precum imobilul din Piața Ovidiu nr. 12, sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Construit la începutul secolului XX și devenit, în timp, unul dintre simbolurile orașului, edificiul a fost martorul unor etape esențiale din evoluția Constanței moderne.
Lucrările la clădire au început în anul 1911, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. Primul Război Mondial a întrerupt însă construcția, iar imobilul a fost grav afectat în timpul conflictului. Restaurarea s-a realizat între anii 1919 și 1921, iar clădirea a fost folosită timp de decenii ca Palat Comunal, găzduind Primăria Constanța.
Abia în anul 1977, cu prilejul Centenarului Independenței României, clădirea a fost destinată integral muzeului. Pe 25 decembrie 1977 a fost inaugurat oficial Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, instituție care a primit, în mod simbolic, titulatura de „național”, o recunoaștere rară pentru un muzeu din afara Capitalei.
Interesul pentru patrimoniul arheologic al Dobrogei este însă mult mai vechi. Încă din secolele XVII–XIX, călători și cercetători români și străini semnalau vestigiile antice ale provinciei. Prima formă organizată de muzeu la Constanța datează din 1879, la inițiativa prefectului Remus Opreanu, care a propus Academiei Române înființarea unui muzeu local pentru păstrarea pieselor arheologice descoperite în zonă.
De-a lungul timpului, muzeul a funcționat în mai multe spații: în vechiul Palat al Prefecturii, distrus de un incendiu, în pavilionul din grădina publică, la Gimnaziul „Mircea cel Bătrân” și la Școala Normală de Învățători. Lipsa unui sediu adecvat și distrugerile provocate de cele două războaie mondiale au întârziat dezvoltarea instituției.
Un moment important a fost anul 1937, când a fost publicat primul ghid al muzeului, semn al unei colecții deja consistente. După Al Doilea Război Mondial, muzeul a cunoscut o perioadă de reorganizare și modernizare, iar din anii ’50 s-a transformat treptat într-un centru de cercetare recunoscut la nivel național și internațional.
Astăzi, clădirea din Piața Ovidiu, realizată în stil neoromânesc, cu o suprafață la sol de 1.668 de metri pătrați și o înălțime de 42 de metri, este inclusă pe lista monumentelor istorice. După aproape jumătate de secol în care a găzduit muzeul, imobilul a intrat într-un amplu proces de restaurare, menit să-i redea strălucirea și să asigure condiții moderne pentru patrimoniul pe care îl adăpostește.
„Reabilităm pentru prima dată de când a fost făcută construcția, să îi facem o reparație generală, capitală. (…) Avem de făcut, plecând de sus în jos, reparațiile integrale ale înveliturii, avem de făcut consolidări la mansardă, avem partea de reabilitare energetică, avem planșee intermediare de consolidat, apoi ne vom duce spre subsol, unde și acolo se vor crea niște spații noi, pentru muzeografi. (…) Fundația este într-o situație oarecum incertă, pentru că, până când nu vom desface și nu vom începe să facem inspecțiile, nu vom ști exact„, a precizat astăzi arhitectul Ionuț Savu, cel care și coordonează lucrările.
„Ne bucurăm că am ajuns la acest moment. (…) Proiectul fusese câștigat și semnat din 2018, dar o serie de sincope au întârziat foarte mult intrarea în reabilitare a acestei clădiri. Practic, în ultimii ani, activitatea expozițională și științifică a fost foarte greu desfășurată din cauza condițiilor care nu mai erau propice„, a punctat directoarea muzeului, Delia Cornea.
Până la revenirea în sediul tradițional, activitatea muzeului continuă în alte spații, iar istoria clădirii rămâne una dintre cele mai dense și reprezentative pentru evoluția culturală a Constanței.
