Piețele internaționale deschise nu mai sunt ceea ce erau odată. Un sistem economic mai complicat și mai regional remodelează ordinea globală, sunt concluziile pe care le putem trage până acum, de la începerea forumului economic de la Davos, Elveția.
Analiza lui Ryan Heath, jurnalist la Politico, pe tema globalizării, ne poate pune serios pe gânduri. Potrivit acestuia, riscul politic începe să capete dimensiuni îngrijorătoare. Pe vremuri, susține el, globalizarea se referea mai ales la economie: intensificarea comerțului, scăderea tarifelor vamale, externalizarea și ascensiunea mărcilor multinaționale. A fost condusă de Occident, finanțată și susținută de instituții globale precum Organizația Mondială a Comerțului – și asumată. În zilele de glorie ale lumii de după Războiul Rece, aceasta era ordinea bună și firească a lucrurilor, potrivit directorilor executivi și liderilor politici care se întrunesc la Forumul Economic Mondial.
Astăzi, însă, lucrurile nu mai stau la fel. Riscul politic se amplifică, iar puterea se descentralizează, schimbând odată cu ea tot ce înseamnă globalizare.
Toate aceste tensiuni au fost afișate din plin săptămâna aceasta, la Davos.
Promenada orașului a fost dominată de afaceriștii specializați în criptomonede, care nu au părut prea interesați de programul oficial al conferinței. Spațiile cu tematică ucraineană au împânzit orașul, unde Volodymyr Zelenskyy, care a apărut online ca o rază de lumină, a fost o atracție mai mare decât oricare dintre „piticii” politici de pe scena principală a Forumului Economic Mondial, mai spune Ryan Heath în articolul publicat în Politico.
Este foarte posibil ca guvernele să lupte pentru a plăti datoriile din timpul pandemiei și pentru a atenua „durerile” cauzate de inflație, dar noroc că exista la Davos panoul despre politica de impozitare echitabilă, în ciuda „strigătelor” ONG-urilor.
Toate aceste „versiuni multiple” ale Davosului au vorbit mai degrabă unele peste altele, în loc să tragă într-o singură direcție, aceea a pieței libere.
Dacă odinioară se globalizau lanțurile de aprovizionare, acum se vorbește din ce în ce mai mult despre reguli și reglementări – de la eliminarea lacunelor fiscale ale corporațiilor, până la impunerea unui viitor neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon.
„Conceptul nostru de risc s-a extins”, a declarat Arancha González, fost director executiv al Centrului de Comerț Internațional al ONU și fost ministru de externe al Spaniei. „Partea legată de reguli va fi la fel de importantă ca și deschiderea piețelor. Nu mai este vorba de a deschide piețele și de a crede că totul se va rezolva. Nu va fi așa.”
Aceste riscuri se întind de la pandemia globală în curs de desfășurare, care a cam stabilit agenda mondială în ultimii doi ani, până la o criză alimentară globală, care amenință acum cu foamete în masă.
Iar tehnologiile digitale, mai mult decât finanțele, sunt cele care alimentează ceea ce este globalizat astăzi – de la teroare, ură și dezinformare, până la proliferarea noilor criptomonede și a serviciilor de streaming.
Desigur, există multă agitație cu privire la fisurile din economia globală induse de blocajele Covid și de războiul Rusiei din Ucraina: un nou studiu Accenture a constatat că perturbarea lanțului de aprovizionare ar putea costa economiile din zona euro peste 1.000 de miliarde de dolari în acest an, până la 7,7 % din PIB.
Există, de asemenea, un risc real ca unele părți ale globalizării să stagneze sau să dea înapoi pe termen lung, oferind o lume împărțită în blocuri politice democratice și autoritare, sfâșiată de sancțiuni și tarife și alimentată de rețele de internet regionale.
González este încrezător că globalizarea, deși în schimbare, va continua, deoarece o lume asaltată de provocări globale are nevoie de cadre de cooperare. „Nu văd o reducere a interconectării. Pentru mine, globalizarea înseamnă interconectare, iar aceasta crește, nu se reduce”, a declarat ea.
Fostul prim-ministru danez Helle Thorning Schmidt este de acord. „Trebuie să găsim o modalitate de a lucra cu China. Noi [în democrații] trebuie să găsim modalități de a lucra cu țări care nu ne împărtășesc pe deplin valorile”, a spus ea.
În timp ce temerile politice legate de China sunt în creștere în democrații, nu există un impuls larg răspândit pentru a modifica în mod substanțial relațiile comerciale pe baza preocupărilor legate de drepturile omului sau de proprietatea intelectuală.
Secretarul britanic pentru comerț, Anne-Marie Trevelyan, a declarat pentru Politico că va continua să ridice îngrijorări, dar a spus că „avem o relație comercială bilaterală foarte substanțială cu China, iar întreprinderile noastre doresc să continue să o dezvolte”.
În timp ce guvernele occidentale își fac griji cu privire la lanțurile de aprovizionare cu energie și la ascensiunea Chinei, acest lucru nu se află în topul preocupărilor pentru restul lumii, care se simte adesea marginalizată la Davos.
„Pentru cea mai mare parte a Asiei, faptul că Republica Chineză va deveni numărul unu este un dat”, a declarat Kishore Mahbubani, un distins membru al Institutului de Cercetare pentru Asia de la Universitatea Națională din Singapore și un admirator deschis al Partidului Comunist Chinez. „Cea mai mare parte a regiunii încearcă să se integreze cu China”, a spus el.
Pentru Mahbubani, este clar că „SUA a decis să încerce să împiedice China să devină numărul unu”. Dar adevăratul risc din această cauză nu este că globalizarea se va opri, ci mai degrabă autosabotajul american. „Dacă SUA încearcă să se decupleze de China, se va decupla de cea mai mare parte a regiunii”, a spus el.
Viitorul este regionalizarea
Adam Tooze, de la Universitatea Columbia, a respins ideea că globalizarea se încheie. „Este o minciună… Sfârșitul globalizării? Viața așa cum o știm ar înceta să mai existe”, a declarat el pentru Politico. „Când oamenii spun asta, sunt fie naivi, fie apocaliptici”, a spus el, adăugând că „este un mod greșit de a gândi problema”.
Tooze se așteaptă la „o reconfigurare a globalizării, o rearanjare și o politizare, în anumite privințe, a anumitor relații”.
Alexander Stubb, fostul premier finlandez, care conduce în prezent Școala de Guvernanță Transnațională a Institutului Universitar European, avertizează asupra unui viitor complicat. „Este prea simplist să spunem că ne îndreptăm spre un fel de nou Război Rece, cu o ordine mondială liberală și o ordine mondială autoritară”, a spus el. „Cred că vom avea mai multă regionalizare a globalizării, dar nu va dispărea”.
În schimb, Occidentul va trebui să se adapteze: „Dacă vrem să lucrăm pentru o ordine bazată pe reguli, nu vom mai fi neapărat noi cei care stabilim regulile”.
Loic Tassel, președintele european al Procter & Gamble International Operations, spune că lanțurile de aprovizionare regionale sunt aici pentru a rămâne: „Peste 90 la sută din ceea ce vom vinde în Europa va fi produs în Europa. Aceasta este o schimbare profundă, care cred că va fi una de durată.”
Politica contează
Cel mai mare risc pentru globalizare ar putea veni din partea așteptărilor tot mai mari ca guvernele democratice și întreprinderile care consideră aceste țări ca fiind acasă să rupă legăturile cu regimurile nesuferite.
Un raport special al Edelman Trust Barometer, publicat luni, a constatat că întreprinderile sunt acum supuse unor cerințe geopolitice extinse: 95% dintre respondenți au declarat că se așteaptă ca întreprinderile să acționeze ca răspuns la invazia neprovocată a Rusiei prin exprimarea publică, aplicarea de presiuni politice și economice, sau ieșirea de pe piața țării agresoare.
„Atunci când companiile și-au opritactivitatea în Rusia, nu au luat această decizie doar în legătură cu Rusia”, a declarat președintele Microsoft, Brad Smith, care susține că retragerea din Rusia a fost un mesaj adresat tuturor regimurilor autoritare și o recunoaștere implicită a faptului că acestea ar putea fi obligate să se retragă de pe alte piețe.
Însuși Forumul Economic Mondial a fost nevoit să își înghețe relațiile cu organizațiile și directorii ruși în martie, sub presiune politică și pentru a evita litigii legate de încălcarea sancțiunilor.
La fel ca și alte mari întreprinderi globale, Forumul Economic Mondial trebuie să se confrunte acum cu întrebări dificile despre unde își trasează liniile morale. În mod tradițional, autocrații au fost primiți cu brațele deschise la Davos. Săptămâna aceasta, „dragostea” s-a extins la Hun Sen din Cambodgia și Emmerson Mnangagwa din Zimbabwe.
Potrivit Politico, zilele în care se credea că discuțiile și piețele deschise duc la democratizare s-au terminat.
Știm acum că legăturile economice globale nu duc la relaxare politică. Și, la fel ca toată lumea, marii „preoți” autoproclamați ai globalizării nu pot evita această redesenare a ordinii globale.
Adevărata întrebare nu este dacă globalizarea va continua, ci dacă un Forum Economic Mondial axat pe piețe și centrat pe Occident poate evolua odată cu ea, concluzionează Ryan Heath.
Discussion about this post