Când iarba era pârjolită și pământul uscat, bunicii noştri aveau diverse ritualuri de a chema ploaia.
În lumea satului există multe astfel de povești care mai de care mai interesantă. În general, fete tinere dansau în încercarea de a aduce ploaia pe meleagurile lovite de arşiţă.
Poate ar trebui să ne strângem și noi în centrul parcurilor, să dansăm și să invocăm ploaia. Doar așa, poate, poate, mai avem o șansă ca iarba arsă și îngălbenită să primească un strop de apă.
Orașul Constanța se usucă încet, încet, câte puțin în fiecare zi. Chiar nu ne mai derajează lipsa ierbii verzi și proaspete de altădată? Sau poate este apa prea scumpă…
Discussion about this post