G. Coatu-Cerna în 1932 expunea în Analele Dobrogei o localitate tulceană foarte puțin cunoscută publicului larg. Dobrogea este bogată în localități mai puțin cunoscute, iar Asociația Dobrogea Străbună dorește să vi le facă cunoscute.
În apropierea satului Cerna prin partea sud-vestică a județului Tulcea sunt mai multe localități ale căror numiri nu sună deloc turcește și pe unde s-au găsit destule urme romane. O importanță deosebită o reprezintă localitatea MANJINA. Acest nume este dat acelei părți din mereaua Cernei care vine înspre Nord-Vest de sat, cuprinsă între dealurile: Parabair, Priopcea, Puturoasa, Elan-Bair și Curia.
Așezarea omenească de la MANJINA a fost deoparte și de alta a pârâului cu același nume la vreo 2 ½ km de sat. Cât ține vatra acestei așezări, ies la iveală la tot pasul și acum pe urma plugului resturi de vase romane și obiecte de viață gospodărească din acele vremuri.
Rămășite descoperite
În zonele menționate mai sus, au fost descoperite urme de locuințe cu temelie de piatră și zidărie solidă. Acestea au fost cu timpul dărâmate de locuitori, pe de o parte spre a întrebuința materialul iar de alta spre a curăța locul ca să se poată ara și semăna. Ulterior, au fost găsite multe obiecte, precum: vase, cărămizi, oale, olane, pietre cu reliefuri și chiar cu inscripții însă au fost fie distruse fie ascunse de locuitori. Nu demult au fost descoperite în pământ la o adâncime de aproximativ ½ m, olane de forma celor care se fac astăzi, însă mul mai mari și mai solide așa că par a fi de piatră.
De asemenea au mai fost găsite și un fel de țigle de o mărime neobișnuită aproape pătrate cu latura de vreo 40 cm, și cu două margini ridicate cam de 1 cm. Și acestea sunt tot din material tare ca piatra. O valoare deosebită au pietrele cu reliefuri pe ele. Dintre acestea una are un relief care reprezintă un călăreț roman în fața unui altar pe care un preot aduce jertfă. Partea de sus a corpului călărețului, capul calului și al preotului lipsesc, deoarece această parte a pietrei a fost ruptă. Dimensiunile acesteia sunt: lungimea de 14,5 cm și 3 cm grosimea. Punând la socoteală și partea care lipsește se poate deduce că a fost pătrată. Se pare că avea legături și cu alte pietre deoarece prezintă două găuri: una în stânga la 9 cm departe de bază și alta în dreapta la 7 cm. Torți de oale, bucăți de vase și cărămizi au mai fost descoperite. Străbătând aceste locuri, calci la tot pasul pe urmele vieții romane. Piatra cu relieful bine executat pe ea dovedește o viață urbană în această localitate, o viață cu civilizație pronunțată unde se executau cu deosebită artă lucrări în piatră.
Numirea de MANJINA este foarte veche trecută din gură în gură. Imperiul Otoman în decursul celor 500 de ani cât au controlat Dobrogea, însă nu au putut să îi dea o denumire turcească așa cum nu au reușit să dea denumiri turcești și altor localități. Localitatea Echișcea (Gemenii) care este situată în partea de răsărit a satului poartă denumirea turcească suprapusă peste cea romană, întrucât aici au fost găsite foarte multe urme romane, între altele o oală întreagă atât de mare încât nici cel mai înalt om nu se puita în ea. Această oală a fost transportată în București.
Revenind asupra localității MANJINA se poate spune că a fost pe vremuri un centru de populație dezvoltat. În primele trei decenii ale secolului XX era frecventată de turme de oi și cirezi de vite deoarece deținea cea mai bună adăpătoare care nu seca niciodată iar în împrejurimi se aflau locuri întinse de pășuni și pădure în apropiere.
MANJINA este înconjurată de dealuri așa că este bine adăpostită și potrivită pentru staule de vite. Numele de Puturoasa este românesc, iar denumirile de Parabair (dealul banului) și Elanbair (dealul șarpelui) sunt turcești. Pârâul MANJINA este un izvor puternic. El curge în permanență, pierzându-se în pământ înainte de a intra în viile oamenilor. Pe vale se afla o cișmea cu apă abundentă și două fântâni a căror apă este doar la un metru și ceva adâncime. Atât cișmeaua cât și fântânile sunt vechi fiind reparate în decursul timpului de către săteni. Un caz analog este și cu pârâul MARTINA, care izvorăște din localitatea cu același nume ce vine din partea de Nord a satului și se pierde în pământ chiar în marginea pădurii. Se pare că aceste amândouă cursuri de apă se unesc pe sub pământ ieșind la suprafață în mijlocul satului Cerna spre a da naștere pârâului Cerna care curge răsărit scurgându-se în balta de lângă comuna Traian.
AUTOR: Prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Andreea Marin