Dacă diavolul este în detalii (fizice), cum spun americanii, atunci Dumnezeu este în această imagine. În lumea filtrelor pentru Instagram, în lumea corpurilor umane reconstruite cu silicon, în lumea selfie-urilor din pixeli și vanitate, în lumea imperfecților care caută perfecțiunea în ceilalți, în lumea imaginilor șablon, simetrice, în această lume fără oameni, doi îndrăgostiți își trăiesc frumusețea privindu-se suflet, către suflet.
Fata nu poate să meargă, însă clienții mall-ului nu-i mai văd căruciorul cu rotile. Postura ei este atât de sigură și demnă, încăt mintea ta parcă îi desenează picioare. Ai impresia pentru o secundă că ea pășește, în timp ce iubitul ei o ține de mână. Cum este posibil, te întrebi? Singur îți răspunzi dacă ai cu adevărat ochi pentru această imagine. El, singurul care contează în lumea ei, nu-i vede handicapul și ea primește atât de multă încredere în sine, datorită lui, încât căruciorul cu rotile îi dispare total din minte. Își simte picioarele primite cadou din dragostea și atenția lui, încât poate să meargă cu ele în văzul tuturor.
Cei doi îndrăgostiți își făceau aici cumpărăturile într-un mall din țară. E de la noi, dar putea să fie și de peste ocean, povestea lor tot trebuia spusă.
Cu doar câteva zile înainte să-i văd pe acești oameni frumoși, am aflat despre un caz în care un EL a părăsit-o pe o EA pentru că avea un mic defect, la un deget de la picior.
Această căutare absurdă a simetriei trupești cu o minte strâmbă este una dintre bolile care a contaminat întreaga lume, ca o pandemie a superficialității. Leacul pentru acest virus nu se produce în masă. Se găsește în câteva doze mici dar tari, mai exact în tineri îndrăgostiți precum cei din poza articolului.
Discussion about this post