Intrăm direct pe puncte, fără floricele și opinii nefondate. Iată ce-i lipsește Dobrogei, din kitul ei regional de supraviețuire:
1 – Spitalul Regional
Spitalul Județean de Urgență Constanța este deja dat peste cap de numărul imens de pacienți pe care trebuie să-I preia, în vreme de pace și liniște. Unitatea medicală primește atât cazuri din Județul Constanța cât și din Tulcea, iar în timpul sezonului estival trebuie să fie gata să trateze și turiștii care vin la malul mării cu zecile de mii.
Acum, ferească Dumnezeu, ne imaginăm cum un cutremur al lovi Dobrogea, în plin sezon estival, când Spitalul Județean lucrează peste capacitatea maximă, cu Unitatea de Primiri Urgențe. Cum putem să credem că va face față să preia miile de victime ale unui seism major?
În ciuda gravității situației, autoritățile centrale și locale doar s-au jucat de-a promisiunea când vine vorba să construiască un Spital Regional, care să degreveze de sarcină județeanul.
2 – Clădiri sigure
Unele dintre clădirile distruse din centrul vechi al Constanței au fost cumpărate dar actualii proprietari nu fac nimic, ca să le restaureze. Alte imobile sunt atât de distruse încât habar nu avem ale cui sunt. Situația este clar trasă la indigo și în alte localități ale județelelor Constanța și Tulcea.
În cazul unui seism de intensitate mare, aceste clădiri se pot transforma în capcane ale morții.
3- Banii
Abia ne descurcăm cu banii de la un salariu la altul. Județul Constanța este plin de case de pământ, sau foste grajduri transformate în locuințe. Cum își poate imagina cineva că acești oameni ar avea bani ca să-și facă din timp provizii, cu care să trăiască după un cataclism? Asta până când ar ajunge ajutoarele de la guvern, într-o astfel de situație.
4- Încrederea în autorități
Este momentul pentru o dezvăluire, dintr-o situație pe care am trăit-o. În urmă cu câțiva ani, am fost invitați toți din presa Constanței să vedem cum funcționează sistemul de alertare a populației. Cei care se ocupă cu protecția civilă erau mândri așa în fața noastră, îmbrăcați la uniformă, ca niște personaje dintr-un film.
Vine momentul în care trebuie să fie pornite alarmele de pe clădirile Constanței și unul dintre acești distinși domni începe să se încrunte și să-și ia o față serioasă de parcă era Sean Connery în filmul The Hunt For Red October.
Pune mâna pe stație și începe să dea ordinul pe un ton grav, apăsat, ca un ditamai comandantul: „Alarmă la dezastru, alarmă la dezastru! Alarmă, alarmă, alarmă la dezastru!“ Închide stația și așteaptă trufaș să audă sirenele. Pauză, nu au pornit.
Acum, despre pompieri, unii știu meserie, alții nu. Iar aceștia chiar sunt esențiali pentru scoaterea victimelor de sub dărămături.
Și acum îmi amintesc de un accident rutier în județul Tulcea, în care un șofer a rămas prins între fiarele contorsionate ale mașinii. Un paramedic sosit la fața locului a început să spună în gura mare că ar trebui să-l sucească, rotească, pentru a-l scoate de acolo. Norocul face că un medic de pe ambulanță i-a spus să tacă și s-a renunțat la ideea care poate l-ar fi lăsat pe acel om paralizat pe viață. Exemplele sigur contiună cu pompierii care se împiedică de furtun sau care nu găsesc o autospecială cu scară, ca să salveze o femeie captivă într-un apartament curpins de fum și flăcări.
5- Populație instruită
Aici e destul de simplu de explicat. Constănțenii și tulcenii știu doar că trebuie să se bage sub tocul ușii, pentru că așa le-au spus părinții și bunicii.
Ce avem? Credința că Dumnezeu va avea milă de noi și ne va deschide mințile, după dezastrele pe care le vedem în jurul nostru.
Discussion about this post