Cartea de identitate a ultimului arhitect-șef al Castelului Peleș, expusă la Constanța. Cum era descris Jean Ernest într-un document din 1931

Un document vechi de aproape un secol, care a aparținut unuia dintre oamenii implicați în istoria Castelului Peleș, poate fi văzut la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Exponatul lunii noiembrie este cartea de identitate a lui Jean Ernest, ultimul arhitect-șef al reședinței regale de la Sinaia. Documentul a fost eliberat în 1931 și păstrează inclusiv descrierea fizică a arhitectului.

Cartea de identitate a ultimului arhitect-șef al Castelului Peleș, expusă la Constanța. Cum era descris Jean Ernest într-un document din 1931

Cum arăta o carte de identitate în urmă cu aproape 100 de ani? Ce informații conținea și cum erau descrise persoanele în documentele oficiale ale vremii? Constănțenii pot descoperi răspunsurile la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), care prezintă, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”, un document ce a aparținut lui Jean Ernest, ultimul arhitect-șef al reședinței regale de la Sinaia.

Cartea de identitate a fost eliberată la 17 martie 1931, de Primăria Comunei Urbane Sinaia, județul Prahova. La acel moment, Jean Ernest avea 56 de ani, locuia la Castelul Peleș și ocupa funcția de arhitect-șef al Casei Regale.

În evidențele comunei, acesta figura la numărul 294.

Unul dintre cele mai interesante detalii ale documentului se află pe pagina a doua, unde sunt trecute semnalmentele titularului. Jean Ernest era descris ca fiind înalt, cu părul cărunt, fața smeadă, fruntea lată, sprâncene castanii și ochi căprui. Nasul și gura erau considerate potrivite, barba era rasă, iar la semne particulare era menționată pleșuvia.

Dincolo de aceste detalii, documentul oferă și o imagine asupra modului în care erau organizate actele de identitate în perioada interbelică.

În paginile următoare se regăsesc cărțile de alegător pentru alegerile Consiliului Comunal, Adunării Deputaților și Senatului. Ultimele două file cuprind instrucțiuni de completare, dar și o rubrică destinată membrilor familiei, rămasă necompletată.

Cine a fost Jean Ernest, arhitectul care a avut grijă de reședința regală

Jean Ernest s-a născut în 1875 și a fost unul dintre colaboratorii lui Karel Liman, arhitectul care a condus biroul de arhitectură al reședinței regale de la Sinaia începând din 1896.

După moartea lui Liman, Jean Ernest a preluat funcția de arhitect-șef al Casei Regale.

Între 1930 și 1948, acesta s-a ocupat de întreținerea clădirilor regale de pe Valea Peleșului și a realizat mai multe proiecte importante.

Printre acestea se numără pavilionul de gardă de la podul Carmen Sylva, care marchează intrarea principală în Parcul Regal și pe domeniul Castelului Peleș. De asemenea, Jean Ernest a realizat proiecte de reamenajare în interiorul castelului și lucrări de consolidare a teraselor din partea de nord a reședinței.

După dispariția lui Karel Liman, arhitectul s-a mutat în Vila Șipot, clădire proiectată pentru a găzdui Biroul Regal de Arhitectură și pentru a servi drept locuință de serviciu arhitectului-șef.

În anul 1931, regele Carol al II-lea i-a acordat distincția „Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu civil”.

Castelul Peleș, o construcție la care au lucrat mai multe generații de arhitecți

Istoria lui Jean Ernest este strâns legată de cea a Castelului Peleș, una dintre cele mai cunoscute reședințe regale din România.

Construcția castelului a început în anul 1873, la inițiativa domnitorului Carol I. Primele planuri, realizate de arhitectul Wilhelm von Doderer, au fost respinse de suveran, iar conducerea lucrărilor a fost preluată de Johannes Schultz.

De-a lungul anilor, mai mulți arhitecți și decoratori au contribuit la transformarea castelului. Sala Maură, construită în 1890, este atribuită arhitectului francez Émile André Lecomte du Noüy, iar din 1894, Karel Liman a coordonat dezvoltarea și modernizarea reședinței.

Au fost construite apartamente pentru membrii familiei regale și pentru oaspeți, saloane, săli de concerte și clădiri anexe. Tot atunci au fost amenajate și terasele.

La înfățișarea castelului au contribuit și Ferdinand de Tiersch, Joseph Dollitschek și Bernhard Ludwig.

Construcția a fost finalizată în 1914, iar clădirea îmbină mai multe stiluri arhitecturale, predominant fiind cel neorenascentist german.

Peleșul a fost nu doar reședința de vară a familiei regale, ci și un important centru diplomatic, politic și cultural. După abdicarea regelui Mihai, castelul a fost închis de autoritățile comuniste, iar în 1953 a devenit muzeu național.

Unde poate fi văzut documentul

Cartea de identitate a lui Jean Ernest este prezentată publicului începând de marți, 17 noiembrie 2026, timp de o lună, la sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, de pe strada Arhiepiscopiei nr. 7.

Expoziția este curatoriată de drd. Oana Grigoruță și dr. Lavinia Dumitrașcu.

Prin acest exponat, muzeul aduce în atenția publicului atât povestea unui arhitect care a contribuit la păstrarea și întreținerea reședinței regale de la Sinaia, cât și un document care arată cum erau consemnate identitatea și drepturile electorale ale cetățenilor în România interbelică.

Santierul Naval Midia
Gemarco Construct
Distribuie: