George Teșeleanu: ”Nu ai cum să rămâi insensibil la ceea ce se întâmplă”

Acțiune și reacțiune. De la martori, la actori în drama refugiaților ucraineni

24 februarie 2022. Prima zi de război. Frică în loc de liniste, lacrimi în loc de zâmbete. Dicolo de granița României cu Ucraina, haosul se dezlănțuia. O lume întreagă intra în alertă, încercând să găsească o logică într-un scenariu al groazei ce părea ireal.   

Pentru Ucraina a fost începutul dezastrului. Pentru România a fost acțiunea ce a declanșat reacțiunea. În fața valului de refugiați, românii au răspuns solidar, cu mobilizare și implicare. În a 11- a zi de război, granițele României fuseseră trecute de aproape 228.000 de oameni care fugeau din calea războiului. Mulți au plecat mai departe, însă o bună parte a rămas și, până să ajute statul român, i-au ajutat românii.

Oamenii care-și purtau dramele de dincolo de graniță au ajuns în scurt timp și la Constanța, unde au găsit refugiu. Pentru câteva ore, o zi, două, o săptămână… nici ei nu știu. Au ajuns sute de mame și sute de copii. Speriați, dezorientați, cu gândul încă acasă, la soții sau tații pe care i-au lăsat pe front. După ore întregi petrecute pe drum, au primit aici cazare și masa, dar mai important, au primit căldură și înțelegere.    

George Teșeleanu, implicat activ în ajutorarea refugiaților, povestește că și-a petrecut ziua de duminică la hotelul de la Venus, pregătind locul pentru 200 de refugiați ce urmează să-i calce pragul. Asta după ce acum două zile a mai cazat 180 de copii orfani și pe cei 20 de îngrijitori ai acestora la hotelul din Neptun. Săptămâna aceasta, alte două grupuri de câte 200 de persoane urmează a fi cazate în spațiile pe care le deține. Și în Constanța a cazat 20 de familii, mame și copii.

„Nu ai cum să rămâi insensibil la ceea ce se întâmplă. Este o nebunie la care noi trebuie să reacționăm. Războiul nu are o legitimitate indiferent de cine îl utilizează ca un instrument. Îi vedeam pe copiii de șase, de opt ani care coborau din autocar și aveau o sacoșă de rafie cu ei. Acelea erau toate lucrurile. Fiecare poveste e cutremurătoare. De la mămica care după două zile de fugă, s-a așezat la masă și a primit telefon că i s-a bombardat casa la Odessa, și ea era cu doi copii și soțul pe front, la copiii care încearcă între ei să socializeze cumva și care poate nici nu realizează dramaticitatea clipei”, spune George Teșeleanu.

Președinte al Clubului Sportiv Pantheon, George Teșeleanu a găsit o modalitate de a-i face pe acești copii să treacă mai ușor peste drama pe care o trăiesc. A mobilizat toți antrenorii secției de judo, care preiau copii de la hotel și îi duc la sală, acolo unde fac mișcare.

„Avem și vorbitori de limbă rusă și facem mișcare cu ei, de trei ori pe săptămână, pentru a-i rupe de rutina aceea de a sta închis într-o cameră de hotel care… poate fi suportabil până la un anumit moment”, explică George Teșeleanu.  

În sala de judo, zâmbetul copiilor revine. Sportul îi ajută să se integreze, socializează, fac mișcare, iar seninătatea copilăriei câștigă din nou.

Nimeni nu știe când se va sfârși toată această nebunie însă toți speră ca lucrurile să revină la normal cât mai curând.

„Până se va întâmpla acest lucru sper ca întreaga comunitate să facă tot ceea ce poate, pentru a face ca aceste momente să fie cât mai umane”, spune George Teșeleanu.   

George Teșeleanu este doar unul dintre martorii deveniți actori în drama refugiaților ucraineni. Din fericire, nu este singurul. Demersul îi este susținut și de alte persoane care nu au rămas indiferente la dramele refugiaților ucraineni.

În Constanța, mai multe unități hoteliere oferă cazare și masă, se fac eforturi în a oferi suport. Pe de altă parte, numărul refugiaților continuă să crească, iar implicarea comunității va fi esențială.