Mărturii de la Isaccea. Prima stație, în fuga de război

Mii de ucraineni trec zilnic granița pe la punctul de frontieră de la Isaccea pentru a fugi de războiul ordonat de Vladimir Putin. Foarte puțini rămân în județul Tulcea, iar femeile și copiii caută un mijloc de transport spre București. De aici, încearcă să plece mai departe spre vestul Europei. Primii care le întind o mâna de ajutor, odată ajunși pe malul românesc al Dunării, sunt voluntarii. Le oferă hrană caldă,  ceai și îmbrăcăminte groasă.

 Orașul Izmail se află pe partea ucraineană. Cozile la punctul de frontieră sunt masive, timpul de așteptare poate ajunge în unele zile și la 24 de ore. Refugiații stau în picioare așteptând bacul care să-i ducă, în siguranță, la Isaccea. De când a început criza, piloții bacului lucrează la foc continuu.

Dinică Sava este căpitan. Lucrează în ture cu alți colegi și își vede familia rar. Se consideră un bărbat puternic însă recunoaște că și el a fost impresionat de drama prin care trec acești oameni. „Sunt îngroziți, frica îi paște la tot locul, îndură frig, mai ales dimineața. Am venit cu o cursă, erau înghețați. Încă am forțat cursa ca să venim mai repede să-i putem aduce aici să servească un ceai, să stea un pic la căldură”, mărturisește căpitanul bacului.  

Femei cu cărucioare acoperite cu pături, copii cu pelerine de ploaie colorate – toți ajung într-o țară străină, doar cu un rucsac în spate și multe speranțe.

Printre ei am întâlnit-o și pe Victoria. În Ucraina lucra ca DJ în cluburile vestite iar fiica ei este campioană la gimnastică artistică.  Aveau planuri de viitor însă războiul le-a schimbat viața la 180 de grade.  I-a fost greu să îi explice copilei ce înseamnă războiul însă în cele din urmă au decis că este mai bine să părăsească țară. În Ucraina și a lăsat soțul dar și rudele.

Debarcarea refugiaților de pe bac, la Isaccea, se face doar în zgomot de trolere, de cărucioare care cară sugari. Se aud vorbele în limba ucraineană ale voluntarilor români care îi direcționează către corturile portocalii. Voluntarii sunt pregătiți cu informații, pături, mănuși, ceai și ciorbe fierbinți.

„Cel mai mult sunt înduioșat de copii. Sunt foarte mulți copii micuți și ei ne privesc cu bucurie. Sunt emoționați când le dai o pereche de șosete sau mănuși, o pătură”, povestește Lucian Lițoiu, unul dintre voluntarii de la Isaccea.

„Temerile se citesc pe fața lor…și se-ntreabă nedumeriți cum să meargă mai departe”, explică un alt voluntar, Ionel Preda.

„S-au bucurat atunci când le-am întins o mână. Și au început să plângă. Îi ajutăm cu mâncare cu pături, mulți au plecat cu câteva lucruri. Noi le dăm hăinuțe, geci, mănuși. Le oferim dulciuri sau o jucărie. Ieri le-am dat o carte de colorat și culori. Când le-au văzut au spus… uauuu”, povestește Elena Luca, și ea voluntar la Isaccea.

Polițiștii de frontieră le- au oferit astăzi flori.  Au încercat să aducă un zâmbet pe fețele lor  și așa încrâncenate și necăjite. 

Fluxul de refugiați la Isaccea este în continuă creștere. Autoritățile din Tulcea transmit că sunt pregătite să îi primească, indiferent de numărul celor care vor veni.