Mizeria din toaletele Poliției: între nepăsarea conducerii și responsabilitatea celor care le folosesc
Imaginile publicate de Sindicatul EUROPOL, surprinse într-un grup sanitar folosit de polițiști din cadrul IPJ Teleorman, sunt greu de privit. Vase de toaletă deteriorate, instalații defecte, hârtie aruncată pe jos și murdărie peste tot. Sindicatul reclamă condiții umilitoare și lipsa de interes a conducerii. Și are motive să ceară condiții decente. Dar există o întrebare care nu poate fi ignorată: cine este responsabil pentru mizeria lăsată în urmă?
Sindicatul EUROPOL a publicat mai multe fotografii care arată starea deplorabilă a unui grup sanitar utilizat, potrivit organizației, de polițiștii din structura criminalistică și de cei din Serviciul pentru Acțiuni Speciale al IPJ Teleorman.
În imagini se văd obiecte sanitare deteriorate, un rezervor de apă desprins, instalații vechi, pardoseli murdare și resturi de hârtie igienică împrăștiate pe jos. Într-una dintre fotografii, vasul de toaletă este chiar desprins și răsturnat.



Sindicatul susține că instalațiile de alimentare cu apă nu funcționează și că în aceste spații nu au fost asigurate servicii de curățenie. Mai mult, reprezentanții EUROPOL reclamă un tratament diferit pentru conducerea instituției, care ar beneficia de condiții mult mai bune.
Organizația a anunțat că a sesizat Direcția de Sănătate Publică și Direcția Medicală, solicitând închiderea grupurilor sanitare până la remedierea deficiențelor.
Condițiile sunt revoltătoare. Dar cine aruncă hârtia pe jos?
Nu există nicio îndoială că angajații unei instituții publice au dreptul la condiții sanitare decente. Cu atât mai mult polițiștii, oameni care își petrec o bună parte din timp în serviciul cetățenilor.
Un vas de toaletă spart trebuie înlocuit. O instalație defectă trebuie reparată. Curățenia trebuie asigurată, iar conducerea instituției are responsabilitatea de a pune la dispoziția angajaților spații sigure și igienice.
Dar niciuna dintre aceste probleme nu explică în totalitate hârtia igienică aruncată pe jos, resturile împrăștiate sau lipsa unei minime griji față de spațiul comun.
Nu conducerea instituției folosește de fiecare dată toaleta. Nu șeful inspectoratului aruncă fiecare bucată de hârtie pe pardoseală. Iar dacă nu există un serviciu de curățenie, acest lucru este o problemă gravă de organizare, dar nu transformă automat dezordinea într-un comportament acceptabil.
Firește, fără apă și fără instalații funcționale, igiena devine mult mai greu de menținut. Însă a păstra cât se poate de curat în jurul tău ține și de respectul pentru cel care intră după tine.
Respectul nu poate fi cerut doar de la ceilalți
Sindicatul vorbește despre demnitatea polițiștilor, afectată de condițiile în care sunt obligați să lucreze. Și este un argument cât se poate de legitim.
Dar demnitatea nu ține exclusiv de condițiile oferite de angajator. Ține și de felul în care fiecare dintre noi se comportă într-un spațiu comun.
Este greu să ceri respect și condiții civilizate, dar să consideri că păstrarea curățeniei este doar treaba altcuiva.
Nu știm cine a lăsat mizeria din fotografii și nici de cât timp se află spațiile în această stare. Ar fi nedrept să punem întreaga responsabilitate pe umerii polițiștilor care le folosesc. La fel de nedrept ar fi însă să ignorăm faptul că o parte din ceea ce vedem ține și de comportamentul oamenilor.
Două responsabilități, nu una singură
Conducerea IPJ Teleorman trebuie să răspundă pentru starea instalațiilor, pentru lipsa reparațiilor și pentru condițiile de igienă reclamate de sindicat. Iar sesizările făcute către instituțiile competente ar trebui să lămurească situația și să ducă la măsuri concrete.
În același timp, cei care folosesc aceste spații au propria responsabilitate. Curățenia nu înseamnă doar gresie nouă, obiecte sanitare moderne sau o femeie de serviciu care să strângă permanent după toată lumea.
Înseamnă și gesturi elementare de civilizație.
O instituție care cere respect pentru angajații săi trebuie să le ofere condiții decente. Dar și angajații trebuie să respecte spațiul pe care îl împart.
Pentru că, până la urmă, un rezervor defect este responsabilitatea administrației. Hârtia aruncată pe jos este responsabilitatea celui care a aruncat-o.
Iar una nu o scuză pe cealaltă.






Fii primul care comentează acest articol.