Cotidianele românești scriau la vremea respectivă despre problemele apărute în privința industriei naționale, I. A. R. (Industria Aeronautică Română) Copșa Mică și Cugir, în vederea dotării armatei cu avioane și armament necesare apărării frontierelor României. Fiecare ministru care preluase ministerul de resort aborda, critica, propunea soluții mai mult sau mai puțin viabile, care să conducă la crearea industriei naționale aeronautice.
Dacă în cazul uzinelor Copșa-Cugir criticile erau justificate în privința dotării cu utilaj performant și suficient, în schimb, în privința industriei aeronauticii I.A.R. de la Brașov situația era diferită. Aici se găseau utilaje care ținea pasul cu tehnologia ultimă din perioada interbelică în materie de construcția aeronautică de avioane și motoare. Datorită acestei bune organizări, I.A.R. oferea o producție anuală de 200 de avioane de toate tipurile, în metal și lemn, utilizând în cea mai mare măsură materia primă românească, iar în caz de necesitate de mărire a producției, se recurgea la noi angajări și extinderea echipelor de lucrători.
Nu este doar demn de menționat, ci chiar o MÂNDRIE NAȚIONALĂ A TEHNICII ROMÂNEȘTI, faptul că, alături de cunoscutele prototipuri de avioane I.A.R., recunoscută în plan internațional datorită eruditului inginer CARAFOLI, profesor al școlii Politehnice București, formulă a avioanelor cu aripa jos, a fost adaptată în 1935 și de către cunoscute și mari uzini străine.
În ceea ce privește fabricile care alcătuiesc I.A.R., una este de avioane, iar cealaltă este pentru producerea de motoare, așa cum este motorul românesc I. A. R. de 600 de cai putere. Este necesar și se impune făcută cunoscută contribuția inginerilor români din I.A.R. pentru brevetarea unor invenții cum ar fi: turela pentru mitralieră, fază a ultimei perfecțiuni față de cea străină, invenție ce aparține inginerului GROSU-VIZIRU și a extinctorului BARBIERI, ambele adaptate pe toate avioanele militare românești.
Cu siguranță un subiect atât de vast nu poate fi acoperit aici, în câteva cuvinte, însă nu putem să trecem cu vederea contribuțiile românești la promovarea industriei naționale, care se reflectă și în toate celelalte tipuri de industrii.
Probabil vă întrebați ce legătură are subiectul cu orașul Constanța. Răspunsul este simplu: Primăria orașului Constanța era abonată la diferite ziare din țară și străinătate, iar pe de altă parte, la Constanța se purtau discuții pentru crearea unui aeroport. Cu atât mai mult necesita informare și cunoștințe pentru pregătirea tinerilor care doreau să devină piloți.Așa cum v-am obișnuit, vă ofer și argumentul arhivistic: S.J.A.N.C. Fond Primăria Constanța(1878-1950), dosar 10/1935.P.S.
Prezentăm istoria orașului Constanța așa cum este, fără compilații și texte preluate. Susținem și promovăm originalitatea, și nu copierea ieftină, care deformează realitatea istorică.
AUTOR: prof.dr. Răzvan-Raul Ivan, președinte Asociația Dobrogea Străbună
Discussion about this post