Ce treabă are Mia cu Pandemia

O știți pe Mia? Cum, nu ați auzit de Mia?! Înseamnă că nu suntem din același cartier constănțean. Mia e femeia ciudată și murdară care bântuie de când mă știu prin zona în care locuiesc și pe care oamenii o ocolesc cu grijă. În pandemie, asta i-a fost de ajutor. Vrând- nevrând, a păstrat distanța recomandată de autorități… Că alte măsuri de prevenție, nu a folosit … Nu și-a bătut capul cu igiena, nici cu purtatul măștii și nu a avut pe cineva apropiat care să-i poarte de grijă. Dar a rezistat…

Femeia are ochii mari, albaștri. Poate că au fost frumoși odată, acum sunt bănuitori și aprigi.

Când treci pe lângă ea, te interpelează cu o voce acuzatoare: „Doamna, îmi dai și mie un ban?”. Mia cunoaște valoarea „banului”. Dacă nu e mulțumită cu ce a primit vei ști imediat, iar trecătorii vor afla că, de fapt, nu ești nicicum persoana cu inimă simțitoare care voiai să pari, ci doar un mare zgârie-brânză.

Dacă treci mai departe, surd la întrebarea imperativă a Miei, poți avea norocul să o prinzi în toane bune și atunci doar mormăie ceva neinteligibil printre dinți. Dacă, însă, nimerești o zi mai proastă, poți fi sigur că invectivele, de nereprodus, vor fi auzite de departe. Când nu are de făcut reproșuri vreunui trecător, bodogăne de una singură. Este nervoasă. Se ceartă. Cu lumea, cu soarta, poate cu Dumnezeu.

Cât a afectat-o pandemia, e greu de spus. Pentru trecătorii grăbiți, ca mine, pare că femeia nu s-a schimbat deloc, pare aceeași dintotdeauna…

La o privire mai atentă, probabil că sub povara vremurilor pe care le trăim am început noi să semănăm din ce în ce mai mult cu ea. După perioadele de izolare am ieșit din case simțindu-ne mai nesiguri și inadecvați, parcă sălbăticiți, nemaiștiind în ce fel trebuie să ne comportăm în lume. La capătul a doi ani de pandemie am devenit mai obosiți, mai irascibili, mai puțin dispuși să privim cu un dram de înțelegere greșelile reale sau doar de noi percepute ale celorlalți.

Fără îndoială că starea prelungită de incertitudine și izolarea, grija zilei de mâine, boala sau, pentru cei mai încercați dintre noi, moartea unor oameni dragi, ne-au testat și uneori ne-au depășit limita de suportabilitate.

Pandemia pare că se apropie de sfârșit, dar acum, dramaticele evenimente din Ucraina ne mențin în starea de incertitudine și teamă.

Numeroase studii au confirmat că efectele pandemiei au determinat o creștere a numărului persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală. Situația este alarmantă și e necesar ca autoritățile să adopte fără întârziere un set de măsuri eficiente în domeniul sănătății mintale. Mă tem că fără implementarea unor programe specifice lucrurile vor merge tot mai rău. Și refuz să îmi imaginez un viitor în care o soartă nefericită ca a Miei ar putea deveni ceva banal.