Se apropie sezonul estival, iar dorința de a ne bucura de relaxare la malul mării este o dorință ce trebuie împlinită. Litoralul Mării Negre oferă momente extraordinare turiștilor, a celor care doresc să viziteze orașul de la malul mării. Orașul Constanța s-a remarcat ca stațiune balneoclimaterică încă de la începutul secolului al XIX-lea, continuând să se dezvolte începând cu secolul al XX-lea și pe tot parcursul acestui secol.
Cadrul natural este favorabil pentru practicarea turismului și atragerea turiștilor care înseamnă și venituri la bugetul local. Astfel, primele amenajări balneare moderne se fac după 1878 lângă Farul Genovez, în dreptul Gării Maritime.
Începând cu anul 1882, plaja se muta lângă Hotelul Carol I, iar de-a lungul plajei s-au construit două stabilimente.
Peste 6 ani în 1888, orașul se afirma ca stațiune balneoclimaterică. Ridicarea orașului la rangul de stațiune balneară a început din anul 1879, când s-a proiectat construirea unei promenade. Construirea acestei artere a întâmpinat dificultăți pentru că înaintarea uscatului spre mare era întreruptă de stânci masive de calcar, de calea ferată ce înainta până în apropierea Farului Genovez, precum și de o construcție masivă din piatră a unei magazii de cereale.
Faleza a constituit un punct de atracție pentru locuitorii Constanței și pentru vizitatori, atât de numeroși în timpul verii. În 1906 începea amenajarea falezei, situată în extremitatea Sud-Estică a peninsulei constănțene și a durat până în 1909. Faleza este mărginită de apele mării care scaldă țărmul și de parcul cu vegetație, plantat cu arbori. În acest peisaj se cuvine să aducem în discuție câteva repere pentru atragerea turiștilor:
CAZINOUL- Repere istorice
Piatra de temelie a fost pusă la 22 mai 1892. La 22 iulie, primarul Cristea Georgescu încheia un prim contract cu arhitectul Daniel Renard, pentru ridicarea la Constanța a unui Cazinou asemenea celor de pe Riviera Franceză. Acesta concepea Cazinoul în stilul Art Nouveau. Primarul Ion Bănescu (1905-1907) avea o altă viziune asupra Cazinoului, apelând la arhitectul Petre Antonescu.
În 1907, când era gata a doua fundație a Cazinoului, revenea la conducerea primăriei, Cristea Georgescu, care relua planurile arhitectului Daniel Renard. Antrepriza și execuția erau asigurate de inginerii M. Frangolea, M.A.Segal și H. Moscovici. În 1910, primarul Mihail Koiciu obținea un fond destinat încheierii lucrărilor Cazinoului. Inaugurarea Cazinoului a avut loc la 15 august 1910 în prezența Principelui Ferdinand I, trupa Davilla prezentând un festival artistic.
Între 1916-1918, Cazinoul își înceta activitatea, fiind transformat în spital. La 6 octombrie 1916 era bombardat de aviația inamică, iar primele lucrări de restaurare începeau în anul 1920.
În 1937 avea loc o ultimă intervenție a lui Renard ca proiectant al ultimelor lucrări de restaurare și modernizare ale Cazinoului în perioada interbelică. În 1951, Cazinoul a fost renovat, supraviețuind regimului comunist. După anul 2000, din cauza deteriorării avansate a fost închis.
Cazinoul s-a integrat în funcția culturală amplificând-o găsindu-și rolul și locul în istoria Constanței. Cazinoul a devenit una dintre cele mai cunoscute edificii publice din țară. Numărul mare de turiști determinau edilii să construiască alături de Cazino o berărie spațioasă și un restaurant de vară accesibile tuturor buzunarelor și categoriilor sociale. Pe terasa-acoperiș a restaurantului la nivelul bulevardului, fanfara militară delecta publicul.
HOTELURI
Hotelul Carol I
În 1879 se punea piatra de temelie a Hotelului Carol I. Mai târziu, Compania Engleză care construise linia ferată dădea în folosință, în 1882, prima clădire impunătoare, ridicată pe punctul cel mai încântător, pe malul mării, lângă Farul Genovez, unde începea Bulevardul Elisabeta.
Acesta era situat la capătul liniei ferate care ducea spre plaja mării și s-a numit inițial Terminus. Hotelul a fost proiectat de arhitectul Alexandru Orăscu. Lângă Hotel s-a construit o spălătorie cu aburi, în 1882.
După Primul Război Mondial, aici a funcționat Liga Navală Yacht Club și Cercul Militar Carol I. Între 1924-1927, a fost supraetajat și extins cu 2 aripi. Marina Militară cumpăra hotelul, pe care îl transformă în hotel militar. În 1932, avea loc prima expoziție a unui Muzeu al Marinei Române. În 1958 era transformat în sediu pentru întreprinderi locale. În 1978 devenea sediul Comandamentului Marinei Militare, iar între 1982-1983, este complet renovat.
Hotelul Palace
În zona peninsulară, pe malul sudic al golfului Delfinul era inaugurat în iulie 1914, Hotelul Palace. Proiectul aparținea francezului E. P. Goue. Hotelul deținea un restaurant cu deschidere spre mare și o bucătărie româno-franceză. Fațada dinspre mare este mai înaltă cu 6 etaje deoarece hotelul este construit pe panta falezei. Arhitectura este impresionantă, amintind de celebrele hoteluri de pe Coasta de Azur.
Hotelul Continental
A fost construit la începutul secolului al XX-lea, „ la marginea orașului”. Cu trecerea timpului, acesta va deveni un important reper pentru centrul orașului Constanța. Hotelul Continental fusese amplasat pe locul viran, în aer liber, unde își desfășura activitatea o piață.
Construcția a început în 1912 și finalizată în 1928. În 1938 se construia aripa de Vest a hotelului, în 1962 se dărâma vechiul hotel pentru a face loc unuia mai modern și din păcate în 1998, a fost demolat de tot. Astăzi, este un loc viran.
Prețuri
Hoteluri de lux: la Hotelul Băilor sau Hotelul Traian, o cameră cu un pat pe luna Iunie și Septembrie, ajungea la 150 de lei pe zi, pe Iulie și August 200 de lei, cu balcon, 220 de lei pe zi, o cameră cu 2 paturi pe Iunie și Septembrie, 250 de lei, cu balcon 270 de lei, pe Iulie și August 300 de lei, cu balcon 320 de lei, pe zi.
Hoteluri clasa I: camera cu un pat pe luna iunie și septembrie, 100 de lei, cu balcon, 120 de lei pe zi, pe Iulie și August, 140 de lei, cu balcon 160 de lei, pe zi; o cameră cu 2 paturi pe Iunie și Septembrie, 180 de lei pe zi, cu balcon 200 de lei; pe Iulie și August 200 de lei, cu balcon 220 de lei pe zi.
Toate celelalte hoteluri erau mai ieftine.
BĂI
La 26 iulie 1906, printr-o publicitate intensă în presa locală, se deschideau băile moderne amenajate în dreptul străzii Ștefan cel Mare. Aici funcționau două secții pentru bărbați și femei și una pentru copii, cu băi de nămol.
În această perioadă funcționa și plaja Duduia, aflată în golful Marc Aureliu, actualul Port Turistic Tomis. Plaja devenea impracticabilă, din cauza poluării golfului de apele menajere.
Băile de la Vii devin și ele impracticabile din cauza lucrărilor portuare.
Prețuri
1927 – o baie acid carbonic Lux – în iunie și septembrie: 100 lei; iulie și august: 120 lei. O baie nămol pentru picioare- pentru întreg sezonul, 50 lei. Folosirea unui al doilea cearceaf – 10 lei. 1 kg. de nămol- 2,5 lei. Pentru folosirea unui prosop – 5 lei. Pentru folosirea pieței de tenis pentru una oră zi- în Iunie și Septembrie: 40 lei; iulie și august: 60 lei. Pentru folosirea pieței de tenis pe una săptămână una oră zilnic- în iunie și septembrie: 245 lei; iulie și august: 385 lei.
Pentru folosirea terenului de tenis lunar, o oră zilnic- în iunie și septembrie: 900 lei; iulie și august: 1500 lei.
Copiii sub 8 ani aveau gratuitate, când foloseau baia cu adulții lor, de altfel plătesc taxele întregi. Taxele pentru bilete cumpărate nu se înapoiau. Biletele se puteau schimba cu altele, dacă schimbarea aceasta se anunța cu motivare serioasă cu cel puțin 2 ore înainte de ora fixată pe bilet. În prețul băilor intrau impozitele către stat și Comună, cât și folosirea unui cearceaf. Pentru băile gratuite se încasa o taxă de regie, de 20 de lei. Băile gratuite și cele cu reducere erau admise numai între orele 6-7, 13-15 și 17-18.
Funcția balneoclimaterică a Constanței s-a impus și s-a dezvoltat în pofida tuturor carențelor datorate modestelor bugetele locale, lipsei de aprovizionare cu apă potabilă și a lipsei de confort. Realizările înregistrate în organizarea activității balneare au influențat producția și consumul alimentar, orientând și încurajând înmulțirea numărului de stabilimente de producție.
În același timp, apariția și multiplicarea acestei funcții economice a solicitat angajarea și amplificarea unor lucrări pentru înfrumusețare, care să conducă la eliminarea aspectelor rurale din viața și înfățișarea orașului. Acțiunile de urbanizare și încercările de modernizare au condus la ridicarea gradului de civilizație a populației din orașul Constanța și împrejurimi și al gradului de confort al vizitatorilor.
AUTOR: Prof.dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Discussion about this post