Locuirea urbană în orașul Constanța, prin trăsăturile și problemele pe care le reflectă, ilustrează un grad ridicat de complexitate și, în același timp, de diversitate. Mediul urban de locuit evidențiază moștenirea istorică de care dispune orașul, dar și particularitățile unor moduri de viață distincte, adaptate dinamicii socio-economice a orașului în decursul timpului.
În egală măsură, habitatul local relevă succesiunea unor sisteme politice și culturale diferite, care au acționat distinctiv în anumite perioade de timp. Locuirea este atestată în configurația actuală a peisajului urban prin statornicia și prezența clădirilor monumentale, care, în prezent, funcționează ca și locuințe colective sau ca structuri ce intersectează funcțiunea de locuire cu cea de servicii. Cea mai mare parte a spațiului urban este asumată de locuințele individuale cu gospodării și terenuri proprii.
Amprenta regimului politic interbelic este evidentă prin construcția locuințelor. În general, acestea ilustrează modul de viață socială. În ceea ce privește gradul de uzură al construcțiilor, dar și cel de deteriorare morală, au fost demarate inițiative organizate instituțional cu obiectul de regenerare a mediului de locuit. Între speranțe și așteptări, specificul locuirii a comportat modificări semnificative, care au determinat fie secvențe spațiale atractive, fie puternice contraste fizionomice.
După anul 1918, în orașul Constanța începe să se construiască, individualizându-se noi tendințe de locuire, reflectate prin apariția de noi cartiere. Aici se remarcă locuințe individuale specifice. Prin urmare, acest aspect constituie încă o chestiune sensibilă pentru comunitatea locală și pentru dezvoltarea urbană. O soluție obiectivă pentru rezolvarea acestor disfuncționalități poate fi reprezentată de câștigul înregistrat de spațiul urban al orașului, prin extinderea intravilanului.
Propunerea unor noi zone de locuit și aplicarea unor proiecte eficiente la nivel local ar putea conduce la diluarea problemelor majore cu privire la locuire sau la solicitarea de locuire. Gestiunea optimă a noilor spații cu profil de locuit, inserția unor structuri viabile conectate favorabil la nevoile populației urbane. Modul de viață al unei comunități umane este un produs al tipurilor de societate care se formează și care se dezvoltă la un moment dat. Evoluția unei așezări umane este în strânsă legătură și, implicit, dependentă de mersul istoric al teritoriului în care se integrează.
Istoria generează contexte politice, iar politicul este în măsură să creeze modele sociale, economice și culturale, care caracterizează un anumit loc umanizat de grupuri sociale diferite. Acest fapt se reflectă nu numai în modul de viață al oamenilor, ci și în peisajele culturale ale așezărilor în care populația trăiește. Acestea din urmă ilustrează coerența unor anumite contexte istorice și sisteme politice care amprentează puternic configurația siturilor umanizate. În acest context, orașul Constanța se detașează ca un model distinct de inter și multiculturalitate, în care modul de viață al populației de aici a fost influențat de istoria locului.
AUTOR: Prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Discussion about this post