În perioada interbelică, legea de organizare a poliției a suferit multe modificări, fiind prezentate în presa vremii, de fiecare dată ziariștii alocând spații generoase considerând-o temă de un larg interes. În aceeași măsură și presa constănțeană a abordat subiectele legate de activitatea poliției, fie că se refereau la proiecte legislative, legi adoptate, interviuri sau comentarii.
Prin noua lege de organizare administrativă, Constanței i se încorporau comuna Anadalchioi cu satele I. C. Brătianu, Palas și Viile Noi, suprafața orașului din punct de vedere al pazei, ordinii și administrației propriu-zise. Astfel, se mărise considerabil. Pe de altă parte, după război, populația ajunsese la aproximativ 70.000 de locuitori, ceea ce însemna că greutățile crescuseră pentru conducerea Prefecturii de Poliție. În ceea ce privește personalul, Ministerul de Interne era nevoit să ia măsurile necesare pentru completare.
Până în 1926 existau trei circumscripții de poliție, plătindu-se chirie de către primărie, pentru Circumscripția a II-a și a III-a, Circumscripția i-a fiind instalată în Prefectura Poliției. Aceste comisariate nu mai corespundeau situației și era nevoie ca orașul să fie împărțit în șase comisariate. Așadar, mai trebuiau trei localuri: unul în Anadalchioi, Palas sau I. C. Brătianu și altul între Spital și Viile Noi. Sediile trebuiau să fie moderne și să aibă una din camere mai spațioasă pentru cazarma sergenților. Pentru o mai bună pază și ordine, ținându-se seamă de întinderea și populația municipiului se făcea apel la ajutorul jandarmilor pedeștri. Pentru găsirea spațiilor necesare, se apela la contracte de închiriere cu persoane particulare care puneau imobilele la dispoziție în schimbul unor sume de bani. Așa este cazul Anicuței St. Teodorescu, din strada Bălcescu nr. 3, care închiria pentru Comisariatul Circumscripției a III-a de Poliție imobilul din strada Alexandru cel Bun nr. 44, alcătuit din 6 camere, precum și curtea cu o bucătărie, magazie și o spălătorie. Termenul închirierii era de 5 ani, cu începere de la 14 martie 1919 și până la 1 aprilie 1924.
În 1930, serviciile Poliției Municipale se mutau în cele două imobile, situate pe strada Turda nr. 1 și 3, dar și strada Ecoului nr. 4, proprietatea lui Victor Stacescu, care le închiria Primăriei Municipiului Constanța, pentru 30.000 lei anual, pe o perioadă de 3 ani. Corpul de clădiri de pe strada Turda era o construcție de zid acoperit cu eternită, alcătuită din 4 încăperi, având ca dependințe o bucătărie, o pivniță, două closete și un puț cu apă. Casa de pe strada Ecoului era din lemn, acoperită cu țiglă, cuprinzând o cameră și o sală. Birourile Comisariatului de Poliție se aflau în Anadalchioi.
Având în vedere că, în general, măsurile de poliție erau un atribut și o sarcină de esență pur orășenească, legea de organizare a poliției generale a Statului prevedea, la art. 67, că toate cheltuielile pentru localurile necesare serviciilor de poliție, încălzit, iluminat, mobilier, material de cancelarie, precum și pentru plata personalului și a echipamentului sergenților de oraș reveneau orașelor.
Prin art. 65 din legea de unificare administrativă, se crea o situație mai ușoară pentru orașe, prin faptul că se dispunea ca măsurile de poliție locală să se execute de către personalul din poliția administrativă, a cărui întreținere se făcea sub tutela Statului.
În conformitate cu legea pentru organizarea Poliției Generale a Statului, cu ordinul Inspectoratului Regional, Poliția Municipiului Constanța în 1929 se organiza în: poliția administrativă, poliția judiciară și poliția de informații.
- Poliția Administrativă a Municipiului Constanța era formată din ofițeri și agenți de poliție cu atribuții în apărarea libertății, proprietății și siguranța persoanelor și a drepturilor constituționale, dar și prevenirea infracțiunilor de încălcare a legii, precum și menținerea ordinii publice. În materie penală, rolul Poliției Administrative se limita doar la deplasarea de urgență la fața locului, luarea măsurilor necesare pentru împiedicare la locul crimei sau delictului, reținerea celor bănuiți sau de a-i pune sub urmărire și de a informa Poliția Judiciară.
- Poliția Judiciară primea spre cercetare toate faptele penale reclamate atât Parchetului, cât și Chesturii Poliției.
- Poliția de informații deținea serviciul controlului străinilor și controlul hotelurilor și hanurilor din oraș. Despre activitatea circumscripțiilor de Poliție de pe lângă Chestura Poliției Constanța le aflăm din procesele verbale de inspecție încheiate de Inspectoratul Regional de Poliție din anul 1942.
Prin înființarea acestor comisariate, populația trebuia să se simtă în siguranță. De aceea, cei care încălcau legea sau se sustrăgeau legii, erau căutați prin organizarea de razii. Astfel, potrivit unei circulare trimise de Biroul de Studii din cadrul Direcției Generale a Poliției către toate unitățile din subordine, razia era o „măsură preventivă de poliție și siguranță, cu scopul verificării la un moment dat a unei porțiuni de teren sau a întregului teritoriu, pentru a fi găsiți, identificați și arestați condamnații, cei care se sustrăgeau îndatoririlor militare, străinii cu acte în neregulă, elementele fără căpătâi, etc”.
După 1945, s-au făcut verificări a activității și organizării poliției. În urma inspecției din aprilie 1948, în procesul verbal încheiat, inspectorul regional de poliție N. Negreanu a găsit nereguli la Serviciul Personal și Contabilitate, Biroul Circulației, dar și aspecte pozitive la Serviciul Poliției Administrative și Poliției Judiciare, iar Paza trecea la Gardienii Publici. Începând cu 1948, Poliția va cunoaște o nouă etapă de reorganizare.
AUTOR: Prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Discussion about this post