În urma distrugerilor și bombardamentului de artilerie, a aeroplanelor sau hidroavioanelor, precum și din cauza exploziei minelor care s-au lovit de stavilopozii malurilor mării, orașul Constanța a avut de suferit.
Tot ceea ce a însemnat începând de la proprietăți particulare și încheind cu industria au fost distruse sau incendiate. Pagubele însemnate au dus la pierdea veniturilor Constanței din partea fabricilor care cumpăraseră terenul în oraș și începuseră să investească. Comerțul se va sista pe timpul refacerii comunicației peste Dunăre, iar lucrările de legătură pe calea ferată care să lege orașul Constanța cu Hârșova, Țăndărei, Ploiești și Tulcea prin Babadag nu se puteau executa la timp, acest aspect oprind pentru moment refacerea comercială și industrială. În situația dezastruoasă în care se găsea orașul Constanța, se impuneau măsuri urgente de înscriere la acoperirea despăgubirilor.
În oraș se simțea nevoia de investiții serioase pentru dezvoltarea industriei prin apariția de fabrici. În acest sens, în această perioadă se constată depunerea de cereri la Primăria Constanța. Voi dai doar câteva exemple de aceste petiții înregistrate, descoperite în documentele de arhivă, astfel: petiția înregistrată la 1921 a lui Gheorghe Stănescu, prin care cerea să i se vândă circa 4.000 metri pătrați din terenurile Comunei destinate industriei mari, pe care să construiască o fabrică pentru industrie și creșterea albinelor. Comisia aproba cu prețul de 2 lei m.p., cu condiția ca în termen de 5 ani să facă fabrica, altfel terenul trecea în proprietatea Comunei; petiția înregistrată a farmacistului Haralambie Tomescu de a i se vinde un teren din moșia Comunei, cartierul industriei mari de circa 3.000 m.p. pe care să construiască o fabrică de produse chimice. O altă petiție era înregistrată a lui Tașcu Popa Gogu prin care cerea să i se vândă din terenul Comunei pentru industrie două hectare pe care să construiască o fabrică sistematică de cărămidă presată, acestuia aprobându-i-se vinderea unui teren de două hectare situat în partea dinspre pescărie la malul mării paralel și vecin cu terenul vândut lui Aristide Iacob cu prețul de 2 lei m.p., pe care să construiască o fabrică sistematică de cărămidă presată în termen de 5 ani, altfel terenul reintra în proprietatea Comunei pierzând și prețul plătit, precum și alte petiții ale comercianților români care doreau o delimitare a grădinii publice pentru localuri de comerț, însă cunoscându-se destinația grădinii publice pentru edificii publice cererile erau respinse.
În condițiile pentru dezvoltarea și încurajarea micilor industriași, primăria a considerat să vândă hectare de teren pentru instalarea de fabrici, astfel că, se vindea lui Virgil Andronescu, 14 hectare cu scopul construirii unei fabrici mari pe terenul situat în sudul orașului aflat în prelungirea porțiunii vândută Inginerului Iaroslavici dintre Viile Vechi și linia ferată și Societatea „Astra Română”, cu prețul de 1 leu și 40 de bani m.p. De asemenea s-a mai vândut un teren lui Aron H. Damadian de circa 2-3 hectare în imediata apropiere de fabrica de Ceramică, cuprins între cele 2 străzi proiectate și pe acest teren să poată extinde fabrica prin construirea unei alte fabrici. Inițiativele de investiție și antreprenoriat continuau prin numeroasele solicitări, după cum era și cazul lui Petre Postelnicul, care solicita închirierea pe termen de 15 ani a locului viran situat pe raza Comunei aflat în centrul orașului și cuprins între străzile Carol, Transilvania, V. Alexandri și Casa Diamandi pe care să construiască un pavilion în care să exercite comerțul de cofetărie.
Prin aceste cereri și investiții de construiri de fabrici în domeniul industriei, se contribuia nu doar la refacerea economică a Constanței, ci chiar la dezvoltarea ei economică națională!
Informațiile aparțin Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Constanța, Fond Primăria Constanța (1878-1950), dosar 1921, precum și harta orașului Constanța de la 1921.
AUTOR: Prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Arantxa Corleanu
Discussion about this post