14 Septembrie – Ziua Crucii

În fiecare an, pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii. Este considerată cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt.

Potrivit crestinortodox.ro, în această zi sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

• Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în față poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
• Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a află care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tălharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.

Tradiții și obiceiuri de Ziua Crucii

În calendarul popular, sărbătoarea este numită Cârstovul Viilor (pentru că atunci începe culesul viilor) şi Ziua Şarpelui.

În ziua praznicului, în aceste ţinuturi se dă startul culesului viilor. Cealaltă denumire a sărbătorii, Ziua Şarpelui, este întâlnită în toate zonele rurale din ţară.

Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta căniţelor se leagă câte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.

În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

De Ziua Crucii, în multe zone viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfinţească via şi butoaiele cu vin, pentru ca şi în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.

De asemenea, se bat nucii în gospodăriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfântă Măria Mică. Tot acum, se adună din păduri şi ramuri de alun. Tradiţia spune că atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase. Ele sunt unelte folositoare fântânarilor care vor să depisteze noi izvoare subterane.

În tradiţia populară, frunzele şi florile unor plante cum ar fi: busuiocul, menta, maghiranul şi cimbrul sunt considerate plante magice. În ziua praznicului, aceste plante se sfinţesc la biserică şi pe tot parcursul slujbei plantele sunt aşezate în vase de lut în preajma crucii sărbătorite în fiecare biserică.

Florile de busuioc sfinţite în această zi alină durerile, chiar şi migrenele puternice sau durerile de dinţi. În mediul rural, cu crenguţe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri.

În perioada epidemiilor, busuiocul, un remediu natural, este de mare folos în gospodăriile în care se cresc păsări de curte. Frunze şi flori de busuioc se pun în vasele cu apă de băut care se dă păsărilor, pentru a împiedica extinderea epidemiei.

De Ziua Crucii, în gospodăriile în care pomii nu mai rodesc se face un ritual cu efect curativ. În tradiţia populară, de ramurile acestor pomi se leagă cruci împletite din tulpini de busuioc sfinţit la biserică şi din tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni (curpeni), pentru ca rodul să se adune din nou pe ramurile pomilor care nu mai rodesc.

Monedele sfinţite la marele praznic împărătesc, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă (chiar dacă este şi de carton) aduc belşug şi spor în munca de fiecare zi a credinciosului care respectă acest obicei.