Istoria orașului Constanța și modul în care regulamentele administrației locale au jucat un rol important în evoluția orașului sunt abordate în prezentul articol pentru perioada de la Războiul de Independență la regimul comunist. Prin Legea de organizare a Dobrogei, din 9 martie 1880, orașul Constanța era declarat comună urbană.
În septembrie 1878, Guvernul României obținea de la Corpurile Legiuitoare autorizația necesară de administrare a Dobrogei prin Regulamentele ad-hoc până la organizarea definitivă. Printre primii administratori români ai Județului Constanța, se distingea Remus Opreanu, prefect între 1878-1881. La 12 decembrie 1878 se alegea primul consiliu comunal multietnic. Primul primar al orașului Constanța, este consemnat Anton Alexandru Alexandridi în 1878, iar viceprimar, turcul Ali Kadâr. În 1879 se întocmea Regulamentul de organizare internă al Comunei Küstenge. Regulamentul prevedea și aprobarea prealabilă a planurilor de expropriere și materialele necesare construcțiilor. Celelalte articole se refereau la înălțimea clădirilor, fațada lor, balcoanele, acoperișurile, etc., toate urmărind să asigure premisele unei modernizări urbanistice a orașului.
Regulamentul avea să fie modificat, aproximativ de toate consiliile comunale care s-au succedat încercând să-l îmbunătățească datorită dezvoltării rapide a orașului. Un pas înainte se făcea la sfârșitul anului 1913, când Ioan Berberianu, pe atunci ajutor de primar, era trimis să studieze la fața locului, administrațiile comunale ale orașelor Craiova, Galați și Brăila, misiunea îndeplinită, astfel că rezultatele sale puteau fi publicate, cu mândrie în ziarul local de partid. După război, primăria orașului Cahul, reintrat în hotarele țării, solicita ajutorul edililor constănțeni în domeniul regulamentelor administrative: „vă rugăm a binevoi a ne trimite câte un exemplar din regulamentele comunale, aprobate pe cale legală, aplicabile în orașul dvs., orașul nostru rămânând sub dominația rusă înapoiat în administrație și gospodărire”. Apostila primarului este grăitoare asupra situației existente din acest punct de vedere, la primăria Constanța: „se va răspunde că primăria nu posedă regulamente tipărite, pentru a fi trimise” .
Două luni mai târziu, la 16 mai 1922, Grigore Roșu, vicepreședintele Comisiei interimare, afirma în ședință că „regulamentele trebuie modificate, ele fiind vechi nu mai corespund timpurilor de astăzi”. Se numea o altă comisie în acest scop fiind compusă din: Petre Nițescu, Grigore Roșu, D. Țimiraș și D. Dimitriu. Delegația permanentă, condusă de primarul-girant F. Sachetti, decidea și ea la 31 decembrie 1928, în această privință: „a se imprima în broșuri toate regulamentele de administrație publică votate de către consiliul municipiului și care fiind aprobate de către autoritatea superioară, urmează să fie aplicate pe întreg teritoriul municipiului” . Atunci când, în anul 1936, șeful serviciului de constatare financiare al primăriei, Th. Filip, înainta spre analiză „noul regulament al tuturor taxelor și impozitelor comunale”, el fundamenta astfel efortul său: „ Am ținut seama, la redactarea lui, de toate neajunsurile și lipsurile constatate în timpul serviciului, de experiența celor mai vechi ca mine, de toate lucrurile noi aplicate de primăriile București, Brașov și Timișoara” , ceea ce vorbește despre temeinicia acestor lucrări.
Prin Legea pentru Unificarea Administrativă din 1925, orașul Constanța era considerat comună urbană reședință de județ, cu atribuțiile și funcționarea consiliilor comunale, iar atribuțiile sunt clar delimitate. La 27 septembrie 1925, orașul Constanța era declarat municipiu prin încorporarea satelor Anadalchioi, I. C. Brătianu, Viile Noi, Palas. În 1929 era adoptată Legea pentru organizarea administrației locale. Un pas important în aceeași direcție l-a constituit Legea nr. 167/1929, pentru organizarea administrației locale. Prin art. 104 se fixau atribuțiile consiliilor locale comunale, între care, la al.19, erau: „întocmirea de regulamente privitoare la edilitate, la igienă, salubritate, poliția rurală și comunală, la impozite, taxe și alte venituri, precum și la organizarea diferitelor servicii comunale”. Articolele următoare vorbesc despre „întocmirea și cuprinsul regulamentelor comunale”.
În anul 1942, Ministerul Afacerilor Interne solicita Primăriei Constanța „ca toate regulamentele acelei administrații să fie strânse și legate în broșură, după natura materiei ce conțin și anume: 1) administrative, 2) financiare, 3) urbanistice, 4) edilitare, etc.”, urmând să fie trimise apoi la Direcția Administrației Locale din cadrul ministerului. Din referatul șefului serviciului administrativ aflăm, că la aceea dată primăria avea trei regulamente: financiar, al taxelor pentru serviciile organizate în folosul locuitorilor și cel de-al treilea, de organizare și funcționare a serviciilor primăriei. Dintre ele, doar primul era tipărit, iar încercarea de a le imprima în aceleași condiții ca și Monitorul Comunal, se lovea de refuzul tipografiei „Albania”, ce invoca restanțe la plata unor lucrări similare. Elaborarea regulamentelor emise de Consiliul comunal Constanța, s-a făcut de cele mai multe ori, după consultarea celor similare emise de alte consilii, cu precădere din orașe mai mari la aceea dată decât Constanța. Procedeul s-a manifestat și invers, așa cum reiese din documente. Regulamente emise de Primăria Constanța prin reforma administrativă introdusă în anul 1950 a fost realizată după modelul sovietic.
AUTOR: Prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Mădălina Jacotă
Discussion about this post