În era tehnologiei, nu avem voie sa nu ne cunoaștem drepturile! Avem toate pârghiile necesare pentru a ne informa. Drepturile pacienților au fost reglementate pentru prima dată, ca parte integrantă a eticii medicale și a codului de deontologie profesională, după anul 1964.
La nivelul OMS și al Consiliului Europei, abia în 2002 s-a aprobat Carta Europeană a Drepturilor Pacienților, care mentioneaza 14 drepturi.
Pe baza acesteia a fost reglementată și în România Legea nr. 46/2003 a Drepturilor Pacienților.
Ce se dorește? Ca un rezumat – se urmărește accesul liber, nediscriminatoriu al tuturor pacienților la servicii medicale. Foarte important de menționat este că se dorește ca toți pacienții sa beneficieze de posibilitatea de a decide asupra propriei persoane.
Medicilor le revine obligația să informeze corespunzător pacienții despre boala cu care se confruntă și variantele de tratament. Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la efectele negative ale medicamentelor sau asupra posibilelor repercusiuni, astfel încât pacientului să poata lua o decizie.
Carta Europeană a Drepturilor Pacienților stipulează 14 drepturi:
- dreptul la măsuri preventive;
- dreptul la accesibilitate;
- informare corectă;
- consimțământ informat;
- alegere liberă;
- respectul intimității și confidențialității;
- respect pentru timpul pacientului;
- respectarea standardelor de calitate;
- dreptul la siguranță;
- dreptul la inovație;
- evitarea suferinței și durerii care nu sunt justificate;
- dreptul la tratament personalizat;
- dreptul de a manifesta nemulțumirea;dreptul de a fi compensate prejudiciile.
Potrivit revistei Galenus, drepturile pacientului se înscriu în Drepturile Fundamentale ale Omului și au ca obiectiv promovarea pe termen lung, în cadrul sistemului de sănătate publică, a autonomiei pacienților, susținută de dreptul natural la viață, integritate corporală și sănătate.
Declarația promovării drepturilor pacienților în Europa cuprinde un set de principii pentru promovarea și implementarea drepturilor pacienților în statele europene membre ale OMS și stipulează următoarele drepturi fundamentale ale pacientului: aplicarea drepturilor omului în îngrijirile de sănătate, dreptul la informare, dreptul de a consimți, dreptul la confidențialitate, dreptul la îngrijiri și tratament.
În general, drepturile pacienților pot fi drepturi sociale și drepturi individuale.
Drepturile sociale sunt legate de accesul liber la îngrijiri medicale și de obligația autorităților statale de a asigura servicii medicale la care întreaga societate să aibă acces într-un mod echitabil. Acest lucru este însă dependent de factori politici, economici, sociali. Trebuie eliminate discriminările de orice fel.
Conform sursei citate, drepturile individuale conturează și relația dintre pacient și furnizorul de servicii medicale – respectul acordat fiecărui pacient, într-un mod nediscriminatoriu, cu protejarea integrității și demnității acestuia, relația dintre pacient și furnizorul de servicii medicale fiind una activă în ambele sensuri, cu implicarea pacientului în planul său de îngrijire și obligația furnizorului de a-l informa despre toate aspectele acesteia. Se pune accent pe persoană, cu respectarea individualității acesteia și a propriilor valori.
Discussion about this post