Vin în vizită la mare și mă plimb așa cum o face tot constănțeanul și turistul, prin zona peninsulară și pe la Plaja Modern. Merg mai sus de Irish Pub și iau dreapta spre Zorile, de unde se vede cel mai frumos plaja întinsă de la portul turistic, până la Trei Papuci.
Acolo descopăr că a fost amplasat un binoclu, un punct de observare, cum vezi de obicei la munte.

Nu stau să mă gândesc, merg direct să-l încerc. Citesc pe partea din față unde sunt afișate tarifele: cinci lei pentru două minute de funcționare și zece lei pentru cinci minute. O încerc cu două minute, nu pentru că sunt zgârcit dar parcă aveam așa un feeling, cum spun mai nou românii.

Începe o voce să se audă din aparat. Te sperii mai întâi, crezi că eu un Transformer, te scuipi în sân și zici, noroc că nu s-a făcut mașină! Ei, abia după asta se dă drumul la numărătoarea inversă, de la 02.00-00.00, când e gata, se închide binoclul.

Până să se termine timpul, mă tot forțez să văd ceva în larg, ochesc după vapoare. Le zăresc ce-i drept dar numai cu un ochi, pentru că printr-o lentilă se vede un mare nimic.
Nu mai aveam chef în ziua aia să scriu iar de cât mișto se face în orașul ăsta de turiști și constănțeni și cum autoritățile verifică absolut nimic, în sectorul acesta. În plus, trebuia să plec în București și mă gândeam, domne ăștia or repara binoclul până ajung eu în Capitală, să pun mâna pe tastatură.
Trec nu știu câte luni, mă întorc în Constanța, ajung iar pe la Zorile, bag iar cinci lei și întra-devăr observ că ceva s-a schimbat. Acum nu mai merge nici a doua lentilă. Binoclul e orb complet.

Ca un român autentic, șterg partea din față a lentilei cu cămașa mea, suflu abur pe ea, o lustruiesc, o descânt. Încep să strâng din ochi, să învârt de dispozitiv, să-l masez, să vorbesc cu el. Nimic. Mai sunt câteva secunde și vocea din binoclu, robotul o spune pe un ton apăsat, de data asta a un Terminator: Timpul tău a expirat.
Hasta la vista, Constanța!
Discussion about this post