Dale în loc de iarbă, asfalt în loc de copaci, poluare în schimbul aerului curat. Este viziunea oarbă după care a fost dezvoltată Stațiunea Mamaia.
Azi continuăm seria comparațiilor atunci și acum, în Stațiunea Mamaia.
Roșu (ideologic) cum era vopsit comunismul, tot ținea mai mult la verde (natură). O scriem cu durere, pentru că nu ar fi trebuit ca-n democrație să mai privim cu dor, față de ceva ce doar trecutul avea, un minim respect față de natură.
Intrarea este cartea de vizită, cea care influențează prima impresie a vizitatorului, asupra oricărui obiectiv turistic. Iată cum arăta zona, în urmă cu jumătate de secol:
Azi, după cum puteți observa în următoarea imagine, toată vegetația a fost practic schimbată pe un covor supradimensionat din dale. Vegetația care îmbrățișa promenada a fost rasă de pe fața pământului!
„Vara ar fi fost umbră și răcoare. Puteau fi imaginate mici zone de parc, în care turiștii să-și tragă sufletul. Dar cine să se gândească la ceva așa de complicat?“, se întreabă ecologistul Sorin Belu.
Verde și albastru, asta vedea turistul care venea în urmă cu 50 de ani, pe litoral. Marea nu au reușit s-o betoneze, așa că azi am rămas cu albastrul ei. Cât despre vegetație și copaci care să ne ofere o scăpare de caniculă, în plină vară, la aceste bogății încă mai visăm și sperăm că se vor întoarce.
Dacă și administrația va începe să-și dorească ce ne dorim noi, visul ar deveni realitate.
Discussion about this post