Lacul Tăbăcăriei a ajuns să fie înecat în gunoaie, o imagine dezolantă a lipsei de simț civic a unora dintre cetățeni, dar și a dezinteresului administrației locale. Potrivit biologului Adrian Bîlbă, principala problemă a lacului o constituie eutrofizarea, fenomen dependent exclusiv de poluare, care survine din mai mulți factori.
„Principala problemă a Lacului Tăbăcăriei o constituie eutrofizarea acestuia din cauza mai multor factori, o mare cantitate de substanță organică ce ajunge în lac din sursele externe pluviale ale Constanței, care mai conțin și resturi provenite din înțepături de canalizare, din păcate. Și ca urmare a acestui lucru, există o mare masă organică care vine și care eutrofizează, hrănește microbionții. Astfel, se formează mâl, se formează o vegetație palustră specifică, brădișul, care acum este foarte, foarte prezent”,
a transmis pentru Observator Constanța biologul Adrian Bîlbă.
În fiecare vară, ca urmare a secetei, scade nivelul lacului. Sursele pluviale sunt insuficiente și lacul se concentrează în substanță organică și pierde o mare parte din oxigen, din cauza temperaturii ridicate, ceea ce face ca o mulțime de pești să moară.
„Poluarea lacului Tăbăcătăriei vine și din sursele, să spunem așa, limitrofe ale lacului, adică de pe mal: gunoaie aruncate de oameni sau lăsate pe malul lacului și luate de vânt, duse în lac, în special pe latura de nord-est, latura spre mare. Acolo, de unde și vânturile dominante bat și de unde gunoaiele ajung deseori în lac. Surse menajere sunt și surse din comportamentul pescarilor, nu întotdeauna responsabili, care lasă pe malul lacului o mulțime de gunoaie de mizerii; de la activitatea de pescuit, de la polistiren la ambalaje de polietilenă, polipropilenă și toate astea ajung în lac, și îl poluează cu microplastic”,
a mai precizat biologul.
Imaginea alăturată este trimisă chiar de specialist, o dovadă a gunoaielor ce rămân în urma unora dintre activitățile de pescuit.
Lacul se concentrează în substanță organică, se ridică nivelul mâlului și calitatea apei scade. Pe zi ce trece, de la an la an, calitatea lacului, populația piscicolă, toate ajung să se deterioreaze.
„E nevoie de o intervenție majoră pentru îndepărtarea sau concentrarea mâlului în niște biute în largul lacului. Acest mâl concentrat ar putea să găzduiască și păsări lacustre, păsări din diverse specii și nu numai, păsări și mamifere bizam, vidră să își găsească sălașul, să aibă acolo un loc liniștit. În felul acesta, se adună excesul de mâl, excesul de gunoaie, uneori deșeuri metalice care să se consolideze în aceste câteva insulițe. În felul acesta, cum spuneam, se adâncește lacul, nu se mai ridică temperatura de mult. Nu rămâne o vegetație să crească atât de rapid, fiindcă distanța de suprafața apei, dacă este dincolo de doi-trei metri, nu mai crește vegetație pe fund și, în consecință, se menține un lac mai curat, o apă mai bună pentru populația piscicolă. În felul acesta și cu niște măsuri de prevenire a pierderii apei din sistemul de stăvilare între Siutghiol-Tăbăcăriei și Tăbăcărie, respectiv Marea Neagră și acolo este o pierdere importantă de apă. Aceste stăvilare ar trebui să fie blocate ermetic și în felul acesta să se mențină o cantitate mai mare de apă, eventual cumva peste nivelul mării. În felul acesta, s-ar putea asigura o sănătate a lacului”,
sunt sugestiile biologului.
De asemenea, acesta a mai menționat că ar fi necesar un regulament de pescuit, „care să nu permită pescuitul din orice poziție, la orice oră și la orice lună a anului, să se respecte prohibiția, să se respecte locul de pescuit care să se mențină curat. Responsabilitatea pescarului pentru fiecare loc de pescuit să existe. Firește, și mai multe recipiente de gunoi. În felul acesta, am putea să avem să avem o limitare a sursei de poluare cu plastice a Lacului Tăbăcărie”, a mai adăugat Adrian Bîlbă.
