În Mamaia te transformi într-un Tataia (îmbătrânit pe loc) dacă îți muți ochii de la cer, mare sau nisip. Să nu te întorci cu privirea către faleză, căci acolo vei vedea doar blocuri, construcții. Poza de deschidere a articolului arată un zid imens din beton cu găuri, într-o continuă expansiune pe orizontală și verticală. Este un ghetou imens de lux, împărțit în proprietăți de zeci și sute de mii de euro, un colos modern sub care o întreagă stațiune se sfărâmă.
Sigur, lucrările merg atât de repede, încât acum de ar face un coleg de presă ori un cititor o poză, în același loc, evoluția lucrărilor, în imagini ar fi alta, iar colosul de beton în noi proporții și desfășurări.
Imaginea deprimantă, care îți îmbătrânește mintea și ochii arată cererea pentru nordul litoralului dar și garanția declinului. Este imposibil ca românii sau străinii să mai vrea să vină aici, în condițiile în care vor vedea și vor respira doar betoane, în plină vară și caniculă.
Eradicarea vegetației și expansiunea betonului vor face ca Mamaia să fie de nevizitat, în viitorul apropiat. Nu este o exagerare, ci o concluzie logică la care poate ajunge și un om de știință și un copil de grădiniță, vâzând cum cresc temperaturile de la an la an, în ritmul lăcomiei dezvoltatorilor imobiliari.
