Fantome vii trăiesc printre noi, semeni pe care i-am uitat în plin oraș, la marginea lumii noastre. Sunt fizic aici dar nu-i mai vedem. Fie ei s-au sălbăticit atât de mult, la vederea societății artificiale, în care nu-și găsesc un loc, ori noi ne-am „civilizat” atât de mult încât ne-am pierdut ochii pentru ei.
Oamenii străzii, așa cum le spunem, ca să nu ne complicăm, sunt acele stafii care lasă în urma lor o singură urmă, salteaua luată de la gunoi ce și-o aștern în iarbă, acolo unde pot. I-am găsit în Constanța, de la zona industrială, până în centrul orașului. Da, vă scriu despre frumoasa metropolă de la marea albastră, unde totul e roz, Constanța.
Cazați la un million de stele, sub cerul liber, acești neintegrați sunt din toată țara. Nu putem să punem stigmata alcoolului pe fruntea tuturor. Fiecare om are o poveste cu zeci de mii de pagini și noi abia dacă citim titlul.
Sunt orfanii, răniții, bolnavii fără ajutor din partea unui stat în care asistența socială e folosită de multe ori ca un instrument politic print transformarea asistaților în votanți și nu ca o platformă de salvare a celor care nu au nimic mai mult decât propria viață.
Discussion about this post