Lipsa bunului simț e, deseori, soră cu călătorul din tren. Și, din păcate, sunt destule imagini grăitoare care să ilustreze perfect această relație toxică…
Clasa I, trenul Brașov – Constanța. Cineva a “uitat” să-și strângă cojile de alune, după ce a tocat mărunt, veverițește, fructele mici, sorbind, probabil, cu satisfacție, dintr-o bere la doză. Urmele sale prin acest vagon au rămas evidente și neplacute fix pe măsuța în fața căreia a stat pasagerul de clasa I, dar fară prea multa clasă el, ca om.
Uneori nu e mai bine nici dacă ridici privirea. Pentru că pe unii îi dor picioarele și daca merg cu trenul… O domnișoară aflată la începutul vieții de adult a decis că îi este mai bine cu cizmele pe podea și tălpile sprijinite de tetiera fotoliului din față. Tot la clasa I. O poziție demnă de o clasă de stretching, nicidecum de o călătorie în care împarți un habitaclu cu alte – poate – 80-90 de suflete.
Oricum, de “uituci” sunt pline trenurile. Călătorii cu obraz gros nu lasă însă în urmă bagaje, ci hârtii, ambalaje, sticle de apă goale, coji de banane sau alte pungi și resturi, pe care le este lene să le ducă o lungime de brat mai încolo, la coș.
Deci, 2024, fii bun și vino cu niște infuzie de bun simț, că mare mai e lipsa…
