Oameni, clădiri, vise, abandonăm tot ce avem, în România, dar chiar și ce nu e al nostru. Cum să abandonăm ceva ce nu ne aparține? Simplu, dacă suntem politicieni, cu ușurință facem asta. Nici palatul prezidențial, nici primăria, nici Parlamentul și nici străzile ori trotuarele nu aparțin primarului sau președintelui, dar cu toate acestea, el, edilul sau el, președintele, ori el, parlamentarul care a luat comunitatea ca pe o idilă de patru/ani, poate abandona tot ce am enumerat mai sus.
Deci, în România poți abandona tot ce ai și ce nu ai. La fel, evident se întâmplă și cu promisiunile din campania de azi, atunci când ajungem la realitatea mandatului câștigat și exercitat de mâine.
Unde mergem, pe la țară mai ales, vedem cămine culturale praf, sedii de poliție ca niște magazii și alte clădiri abandonate, în nota reală a prezentului articol.
Dar, totul este de fapt vina noastră, pentru că mai întâi noi ne abandonăm rațiunea, înainte de a ajunge la urne și după suntem și noi abandonați de cei greșit votați.
Și să nu uităm, politicienii sunt o variantă concentrată a populației. Și noi abandonăm lucruri sau visez, renunțăm, lăsăm dezordine în viața noastră. Unii dintre noi ne abandonăm familiile, chiar și de sărbători, propriile animale de companie sau casele. Știri axele clădiri vechi cu proprietari, lăsate nereabilitate și abandonate. Ați văzut cum și ele strică imaginea orașului. Și acum să ne imaginăm, ce ar face un om cu o astfel de casă, dacă ar ajunge primar, parlamentar sau președinte.
Ar mira pe cineva, dacă orașul sau țara ar începe să arate precum vechea ei casă veche abandonată?
Ne-am abonat la ideea de a abandona sau de a fi abandonați. Ce putem face? În primul rând să realizăm asta cu adevărat și să înțelegem ce rău producem. Apoi, putem începe să ne vindecăm, fără că să abandonăm apoj dorința de a ne face bine.
