Ca să nu ne înțelegem separat și cu intențiile articolului, scriem din start faptul că nu criticăm oamenii pe considerente de naționalitate sau etnie, ci strict individual, în baza prestației profesionale, adică pe ce știe să facă fiecare om în parte, la locul de muncă. Bun, am stabilit asta, așa că putem să continuăm detensionați, cum e frumos.
De ce ne livrăm livratori străini
Anul trecut, în țara noastră erau înregistrate peste 100.000 de contracte de muncă, pe numele unor persoane din afara Uniunii Europene. Așa cum știți, și aici chiar nu mai e nimic nou, totul a pornit de la o nevoie serioasă pentru înlocuirea tinerilor plecați peste granițe, dar și pentru substituirea tinerilor care sunt în continuare între granițe, dar nu vor să lucreze în construcții, restaurante sau pe livrări, spre exemplu. Reticența vine din cauza veniturilor nesatisfăcătoare, după noile exigențe. În alte cuvinte, dacă ofeream niște salarii mai bune, ne țineam românii în România, dar am preferat să alegem varianta relativ mai ieftină, cu lucrători din Asia.
Așa că de trei ani, cel puțin, am început să apăsăm pedala de accelerație pentru importul de forță de muncă străină. E mult de vorbit aici, dar azi ne concentrăm strict pe ce înseamnă livratori, pentru că ei sunt și cei mai criticați, de curând.
Vorbim împreună, ne înțelegem separat!
Nepal, Sri Lanka, Bangladesh, Pakistan, India, Etiopia, nu neapărat în ordinea asta dar oricum, de aici ne luăm cei mai mulți muncitori și livratori.
Oamenii din țările enumerate mai sus aplică pentru un loc de muncă, în România, de la ei din țară. Dau bani la agenții de recrutare și vin aici, însă nu mulți ci foarte mulți dintre ei vorbesc engleză doar la nivelul de YES și NO. Despre limba română evident că nu are rost să discutăm.
„Vorbești cu ei, le spui una dar ei înțeleg alta. Am făcut comandă la mâncare și a pornit spre mine un livrator străin. Am specificat adresa și că să mă aștepte în fața clădirii, deoarece urma să cobor eu. Nu a înțeles, nu știa engleza, asta sigur. Am coborât, nu era acolo, era în altă parte. Până la urmă însă, îl găsesc și îi spun că i-am dat indicațiile mură în gură, dar tot el era nemulțumit. Și am mai întâlnit așa, tot ei se revoltă”, ne spune o tânără care apelează relativ frecvent la serviciile livratorilor.
Deci, ușor, din cauza uzurii, a volumului mare de muncă și a greutăților la adaptare, asiaticii, celebri pentru zâmbetul care nu le dispare de pe chip (nici în somn) încep să se schimbe.
Este nevoie de o reglementare legală. Nu poți să lucrezi în HORECA, spre exemplu, unde interacționezi cu clienții în mod constant și să nu ști limba engleză. Repet, de română nu discutăm. Candidații pentru locurile de muncă respective trebuie să-și ia un angajament că învață engleza de bază, ca să lucreze. Și chiar s-o învețe.
Bine, în Nepal și Sri Lanka sunt probleme sistemice, economice și da, acești oameni nu au parte acolo de șanse mari în sistemul educațional, în prezent sau în sistemul social, unde să se angajeze. Au astfel șansa de a lucra la noi, dar nu o pot face oricum. Este drept faptul că nici în țara noastră nu câștigă averi, clar, însă, banii trebuie să-i facă fără să dea bătăi de cap clienților care nu au vină.
Mulți dintre români știu engleza, de baltă, de bază cum o fi, dar o cunosc cât să schimbe câteva cuvinte. Da esta este nevoie și din partea asiaticilor care colindă drumurile patriei pe scutere și biciclete.
Ah și să nu uităm, o adaptare la regulile noastre de circulație nu ar strica, pentru că cel puțin în București sau în orașe mari precum Constanța încă mai au multe de învățat.
