Serile de vară sunt mai frumoase pentru locuitorii din Tomis Nord. De câteva ori pe lună, după ce se răcorește, aceștia au parte de o experiență muzicală inedită. Ștefan Cărbuneanu, artist în adevăratul sens al cuvântului, susține mici concerte pentru toți cei care stau în zonă. Înarmat cu chitară, microfon și un set de boxe, artistul reușește să aducă zâmbetele pe chipurile tuturor celor care îl aud.
Stadionul Badea Cârțan este scena pe care bărbatul performează. Ascuns de vegetația sălbatică, Ștefan Cărbunaru face ce iubește cel mai mult: cântă. Publicul său este format din cei care ies la geam pentru a se bucura de spectacol. Trecătorii uită de probleme pentru câteva clipe și se bucură de refrenele pe care domnul Fane le fredonează. Omul cu chitara nu primește bani pentru actul artistic. Tot ce vrea este ca muzica lui să atingă cât mai multe suflete.




,,Eu nu sunt muzician de profesie, am lucrat toată viața la o companie de telefonie. Muzica este o pasiune pe care o am din liceu. Am făcut Școala Populară de Artă, apoi 25 de ani am cântat la nunți. Îmi plac genurile moderne, rockul. Înainte repetam în casă, dar băteau vecinii în perete. Acum aștept să se răcorească și o dată la câteva zile ies afară și cânt. ”a transmis Fane Cărbuneanu pentru Observator Constanța.
În viața unui artist este foarte importantă conexiunea cu oamenii. Publicul care consumă arta stradală, indiferent sub ce formă este, desen, muzică sau dans oferă motivația și satisfacția necesară artiștilor pentru a continua să facă ceea ce iubesc. În stradă există doar artistul și consumatorul de artă- care comunică, se încurajează din priviri, fac schimb de emoții și se conectează.
Artistul are beneficiul unui răspuns direct de la privitor. Un răspuns – verbalizat sau nu, transmis prin limbajul corpului sau un simplu zâmbet de apreciere sunt elementelele care contează cel mai mult pentru muzician. Privitorii merg și îi strâng mâna, mulțumind că le-a făcut ziua mai frumoasă. Un astfel de răspuns este motivația zilnică a artistului.
Iar într-o lume prea grăbită, unde totul tinde să devină din ce în ce mai robotizat, doar arta ne mai poate salva!