Orașul e ca o menghină de foc, în aceste zile. Oamenii sunt prinși între razele Soarelui și căldura emanată de asfaltul care se transformă într-o plastilină sub roțile mașinilor. Sunt zile fără ploaie, cu temperaturi resimțite de aproape 40 de grade Celsius. Pur și simplu așa se simt valorile din atmosferă, atunci când lucrezi după-amiază în zone urbane aglomerate.
Din toate cele de mai sus „gustăm” puțin și noi reporterii, în teren, dar nu o ducem greu ca livratorii. I-ați văzut cu ghizdanele acelea imense în spate, cărând mâncare cu bicicleta, ori cu scuterul. Își dau silința să ajungă cât mai repede și să scoată un bacșiș, cât să le rotunjească veniturile. Au poate familii de întreținut, care îi așteaptă acasă cu un ban în plus, însă până să se vadă retrași departe se soare, sub acoperișul casei, au mult de alergat.
Această imagine suprinsă în Constanța cu un livrator care se întinde pe o bordură, la umbră după ce a stat (a se citi alergat) cu orele în căldură, schițează chinul lor de zi cu zi.
Avem nevoie de legi mai bune pentru cei care lucrează în aer liber, în vreme de caniculă și de întreruperea activității, la orele amiezei. Este o idee agreată chiar și de meteorologii care tot lansează acele coduri portocalii și roșii pentru caniculă.
Încheiăm cum un sfat: Dacă îi întâlnim pe drum, să-i ajutăm cu o sticlă cu apă, iar dacă le comandăm ceva, să-i omenim și să nu ne comportăm urât cu ei! Omul care abia răzbate prin aceasta căldură are nevoie de orice altceva mai puțin de nervi. Chiar și o vorbă bună poate hidrata inima și mintea unui om, la fel cum mare pomană în aceste zile este să punem apă pentru animalele și păsări, în jurul blocurilor sau pe plajă.
Să trecem împreună prin căldura asta, renunțând la răceala din inimă!
Discussion about this post