Dacă n-aș vedea pe Facebook poze cu primii pași spre școală, înțelegeți, aia cu zâmbete false, ghiozdane prea mari și buchete de flori mai grele decât copilul, n-aș ști că a început școala. De ce? Pentru că în viața reală nu există nimic care să îți dea de veste: nici uniformele strânse în grabă, nici aglomerația din trafic, nici sunetul clopoțelului… nimic. Fără acele fotografii cu copii ce par teleportați într-un pictorial de modă pentru mame, aș putea trăi într-o liniște netulburată, neștiind că școala îmi fură din nou două ore zilnic din viață în drumuri pe care le fac ca să evit blocajele.
Iar prima zăpadă? Ah, prima zăpadă. În mod normal, ai zice că ai simți-o în aer, că ai vedea-o cum cade pe geam, că ai simți acel fior pe șira spinării, un amestec de frig și nostalgie. Dar nu! Dacă n-aș vedea pozele pe Facebook, acelea cu doi fulgi care au aterizat pe trotuar și au dispărut instant, n-aș ști. Ai impresia că, dacă nu se postează pe Facebook, zăpada nu există. E un fel de Schrödinger al iernii: ninge doar dacă cineva face un selfie cu fulgii în păr. Îți imaginezi groaza de a ieși din casă și a călca direct în zăpadă fără să fii avertizat de 73 de poze consecutive din feed-ul tău?
Și să nu uităm vacanțele! Dacă n-aș vedea pe Facebook acele poze cu degetele de la picioare în nisip și cocktailuri decolorate de filtrul „Clarendon”, probabil n-aș ști că e vară. În lipsa lor, totul ar fi un mare gol existențial: n-aș avea de unde să-mi dau seama că „cineva” se distrează, că „cineva” și-a permis o vacanță exotică, iar eu… ei bine, eu încă îmi beau cafeaua de supermarket pe balcon.
Dar știți ce e și mai rău? Dacă n-aș vedea postările cu „cea mai frumoasă zi a vieții mele” după fiecare nuntă, logodnă sau botez, probabil aș trăi într-o perpetuă ignoranță. Fără acele „momente unice” trâmbițate prin poze perfect editate, aș fi condamnat să cred că oamenii au zile obișnuite, că se căsătoresc fără să fie regii și reginele propriilor vieți. Ce tragedie!
Să nu mai zic de sărbători. Dacă n-aș vedea pozele cu brazi împodobiți, luminițe și cadouri, aș putea uita complet că e Crăciunul. Fără selfie-uri cu cozonaci în cuptor și poze de familie în pulovere cu reni, aș trăi într-o lume paralelă, unde Moș Crăciun nu vine. Serios, cum altfel ai putea ști că e decembrie și nu doar un octombrie mai frig?
Facebook nu este doar o aplicație, e o busolă socială. Fără el, am trăi ca niște ființe dezorientate, complet incapabile să distingem momentele cheie ale vieții. Deci, data viitoare când vezi o postare cu „prima zi de școală” sau „prima ninsoare”, spune-ți așa: „Așa aflu și eu ce se întâmplă în lumea asta complicată!”.
