Suntem (printre altele) și o societate a compromisurilor făcute doar ca să depășim problemele din prezent. Mulți dintre cei născuți și crescuți la Constanța sau sosiți aici, prin nu știu ce povești și aduși de nu știu ce valuri ale vieții, ajung să-și pună în pericol siguranța financiară, prin împrumuturi riscate.
Iată despre ce vorbim, mai exact, în rândurile următoare:
Latura de compromis a unora îi face să semneze contracte de muncă la mai puține ore decât muncesc în realitate. Nu este ceva nou, asta se întâmplă la noi de… de la Revoluție încoace, ca să nu o mai lungim. Ce înseamnă, mai exact? La final de lună, oamenii primesc suma exactă, pe care au negociat-o dar aceeași sumă nu este trecută și în contract.
În plus, există cazuri destul de numeroase în care remunerația se face în parte pe contractul de muncă și de cealaltă parte prin drepturi de autor, să spunem, în cazul artiștilor și nu numai sau sub forma unor bonusuri.
Sunt mulți și cei care aleg să-și ia al doilea job la negru sau chiar să accepte așa singurul loc de muncă. În plus, în urma celor mai recente discuții cu tinerii care muncesc pe la noi, prin oraș, am aflat că de nevoie au ajuns să lucreze și pe salarii de doar 2200-2700 de lei.
Astfel, toate aceste lucruri, lipsa tuturor banilor de pe ștatul de plată, plus suma lunară mică încasată fac ca o parte mare a celor ce-și doresc un împrumut bancar să nu-l primească. Nici măcar unul mic. Iar asta este ceva drept, pentru că oricum banca ar băga astfel omul într-un joc în care ar exista doi pierzători, ea banca, pentru că nu și-ar mai recupera suma împrumutată și el, cel ce solicită împrumutul, pentru că s-ar înhăma la ceva ce nu poate să achite și s-ar alege cu statutul de datornic al lunii.
Astfel, banca îl ignoră sau fentează pe cel care cere bani în astfel de condiții. Iar cazurile din categoria descrisă mai sus sunt cu miile. Ce înseamnă asta? Înseamnă, că în această situație oamenii încep să se împartă pe mai departe în două categorii: cei care acceptă că nu pot să primească împrumuturi și cei ce-și caută alte variante.
O mare prostie ar fi să meargă la cămătari, pentru că acolo pot pierde ceva mai mult decât banii dați cu dobânzi imense, înapoi. Așa că omul de la mare, acceptă să facă o prostie mare, dar nu chiar așa de mare. Mai exact? Păi, merge la IFN-uri, adică la instituțiile financiare nebancare. Acum, aici trebuie să știm că unele dintre ele acordă bani chiar și atunci când constănțeanul prezintă puține garanții de securitate financiară. Ok, dar problema este că asta vine cu un preț considerabil. Rambursarea banilor, în multe situațiii se face săptămânal și la dobânzi mari.
„Simți că nu mai reușești să dai acei bani înapoi niciodată. Deci, ratele la IFN sunt ca Universul, infinite. Am luat câteva sute de lei, tot plătesc, plătesc și plătesc, dar simt că nu mai scap de acele dobânzi. Și să spunem că la un moment dat te apropii de final, dar acela nu e sfârșitul. Fix atunci sau de fapt cu ceva timp înainte să te achiți de tot, primești oferta pentru un nou împrumut paralel, de la același agent. Îl iei și pe acela după care la fel, mai vine o ofertă pentru altul și te trezești cu trei împrumuturi paralele. Nu ai scuze să ajungi aici. Da, te împinge nevoia, pentru că unii iau efectiv bani doar ca o siguranță, așa că au din ce să-și facă piața, dar totuși trebuie să ne gândim că ne ducem în cap. Greu scăpăm de acele dobânzi.”, ne spune un tânăr care a făcut contract cu un IFN, în trecut.
Ca să evite astfel de situații, cei precauți și rămași curați, fără datorii mari au ales să-și mai ia și al doilea loc de muncă, unul tot cu contract curat, iar alții s-au mutat în București, spre exemplu, acolo unde sunt salarii mai mari și astfel șanse mai mari pentru obținerea unui împrumut de nevoi personale, ori chiar o finanțare pentru prima casă, a se citi și apartament.
Sunt și cei ce au ales să taie destul de consistent, ca să nu spune drastic, din alte mici plăceri și cheltuieli, doar ca să se descurce fără împrumuturi, sperând că vor găsit până la urmă un loc de muncă mai bine plătit. Să fim lucizi și să nu ne pierdem speranța, cu o minte limpede, găsim soluții, fără să țintim variante ideale.
