Mii de articole au fost scrise de colegii mei de presă, despre gunoaiele din Marea Neagră și dacă am merge acum, puțin pe plajă, pe diguri, prin port, porturi, cu siguranță am mai adăuga câteva materiale. Dar haideți să vorbim puțin și despre gunoaiele care ajung în mare Via râuri și fluvii! Problema este în multe țări, dar pe noi ne interesează în particular situația noastră. Nu avem timp să ne preocupăm și de drama altora, pentru că oricum abia reușim să facem curat în România noastră.
Dunărea este poluată cu deșeuri și la rândul ei, săraca poluează mai departe marea. Situața amară a apelor dulci din România este cunoscută și analizată de autorități. Acestea, de altfel au ajuns la concluzia că în anumite ape curgătoare, 90 la sută din poluanți sunt din plastic. La categoria asta în evidență ies PET-urile, cum era de așteptat dar și pungile din plastic și obiectele de unică folosință dar și sticle.
Tot în râuri avem deversări de fose septice, de canalizări, dejecții de la fermele crescătorilor de animale.
În lacuri, situația nu e cu mult diferită. În Tăbăcăriei, putem găsi și mașini, la câte au căzut din parcarea mall-ului de acolo. Trecând de gluma reală vă spunem că oricum în multe ape dulci au fost găsite anvelope, scaune de mașini, trotinete, biciclete și o infestare pandemică a microplasticului.
Acum, avem și noi dreptul să suspectăm că primăriile din țară cam știu cine poluează, mai ales la țară. E peste tot un loc anume sau o serie de locuri unde se descarcă basculente cu mizerii. Dacă închidem ochii și nu le vedem, nici nu avem ce să raportăm și așa, prin neimplicare afectăm biodiversitatea din România la scară mare și odată cu ea sănătatea populației.
Dacă am lăsa cumetriile și înțelegerile pe stilul, închid ochii la ce fac votanții, ca să mă voteze și tura următoare, am mai domoli fenomenul.
Și Poliția subdimensionată e o problemă sau, mai corect spus, subdimensionată și dezinteresată. La țară, toată lumea știe cine merge fără permis, cine e cu scandalurile, cu bătăile și cine aruncă gunoaie. Dar degeaba știe toată lumea dacă aceeași lume tace, în loc să acționeze.
De la nivel local așteptăm doar o dezghețare din nepăsare, iar de la nivel central, un program național de apărare a apelor și pădurilor, la pachet cu monitorizare video (aici se fac demersuri, cel puțin în cazul protecției codrilor) și legi dure care să prevadă amenzi atât de mari încât să descurajeze și gândul de a tăia copaci sau arunca gunoaie în natură dar și închisoare, acolo unde e cazul. Până la urmă, trebuie să vorbim și despre marii poluatori. Despre ei, pe larg, în alt material.
