Curtea Constituțională a României (CCR) a anunțat, printr-un comunicat oficial, că a respins ca neîntemeiate obiecțiile de neconstituționalitate formulate de senatori și deputați din grupurile parlamentare S.O.S. România, Alianța pentru Unirea Românilor și Partidul Oamenilor Tineri referitoare la dispozițiile Legii privind controlul utilizării spațiului aerian național.
Potrivit CCR, participarea și luarea de măsuri de către autoritățile militare desemnate ale Alianței Nord-Atlantice, precum și de către structurile forțelor statelor aliate și partenere, trebuie analizate în contextul obligațiilor asumate de România ca membru NATO. Aderarea la NATO implică atât transferul unor atribuții, cât și exercitarea în comun a unor competențe, fără a afecta suveranitatea națională.
Curtea a subliniat că partajarea competențelor între instituțiile din sistemul național de apărare și structurile forțelor aliate nu aduce atingere suveranității României, ci reprezintă o măsură de protejare a spațiului aerian național, integrat în cel al NATO.
De asemenea, CCR a constatat că legea contestată nu introduce reglementări privind organizarea unor activități militare sau paramilitare separate de forțele armate regulate, care să nu se încadreze în sistemul național de apărare ori în structurile aliate.
Referitor la „transferul de autoritate”, Curtea a explicat că acesta vizează predarea și preluarea controlului de către autoritățile militare NATO asupra unor elemente naționale din structura de forțe a armatei române, care execută misiuni specifice în cadrul Sistemului Integrat de Apărare Aeriană și Antirachetă NATO sau în alte coaliții, conform prevederilor legale. Totodată, această procedură nu echivalează cu numirea într-o funcție militară în cadrul Ministerului Apărării Naționale.
CCR a subliniat că drepturile, îndatoririle și libertățile cadrelor militare, stabilite prin Statutul cadrelor militare și alte legi conforme cu Constituția, se aplică doar personalului activ din structurile Ministerului Apărării Naționale. Aceste prevederi nu se extind asupra forțelor militare NATO sau autorităților aliate implicate în controlul spațiului aerian, care acționează în baza legislației române și a tratatelor internaționale la care România este parte.
În plus, Curtea a respins și obiecțiile de neconstituționalitate referitoare la Legea privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul României, inclusiv prevederile articolelor 3, 4, 6, 7 și 8.
CCR a constatat că nu are competența de a analiza modul în care a fost redactată expunerea de motive a legii și că Parlamentul este singurul organ care poate decide asupra conținutului și oportunității unei reglementări, în limitele prevăzute de Constituție.
Curtea a reiterat că „transferul de autoritate” reglementat de lege nu presupune cedarea exercițiului suveranității, ci se referă la preluarea controlului operațional și tactic al forțelor militare participante la misiuni pe timp de pace, în conformitate cu regulile stabilite.
De asemenea, legea nu reglementează organizarea unor activități militare sau paramilitare distincte de forțele armate regulate, iar gestionarea resurselor necesare politicii de securitate și apărare comune rămâne o decizie a legiuitorului.
În concluzie, CCR a confirmat că „transferul de autoritate” nu presupune integrarea personalului militar străin în structurile Ministerului Apărării Naționale, iar drepturile și obligațiile cadrelor militare române se aplică doar acestora, nu și structurilor militare aliate care participă la misiuni în România, conform legislației naționale și tratatelor internaționale.
