Pe strada Răscoalei 1907, colț cu Cuza Vodă, stă o clădire care ar fi putut fi vedeta oricărui ghid turistic despre Constanța. O bijuterie arhitecturală, cu balcoane din fier forjat, detalii dintr-un alt secol și o personalitate care-ți amintește că orașul ăsta are o istorie. Avea, pardon.
La parterul aceleiași clădiri însă, domnește altă poveste. O horă a prostului gust, în care fiecare local comercial pare să fi tras la sorți o temă de decorare cu ochii închiși și bunul-simț legat fedeleș la gură.
Pe colț, acolo unde urmează să se deschidă un fast food , a fost trasă o mână zdravănă de albastru pe fațada clădirii. Nu orice albastru. Culoarea aia care nu spune „vino”, ci „fugi”!
Un metru mai încolo, la același parter funcționează o patiserie. Cineva a decis că nimic nu merge mai bine cu arhitectura de început de secol XX decât niște cărămidă falsă aplicată pe perete, stil „acasă la socru’ mic”. Și dacă mai aveai dubii că ai intrat în tărâmul kitsch-ului, magazinul de lenjerie intimă de lângă, e decorat cu niște faianță de baie direct pe exterior. Gresie, mai exact. Pe fațadă. La stradă. La vedere! Să fie clar că suntem în România și că aici, când vine vorba de estetică urbană, fiecare face ce-l taie capul. Iar capul, din păcate, nu prea taie.
Gusturile nu se discută, ar spune unii. Ba da, se discută, se analizează, se pun în context. Dar aici nu mai e vorba de gusturi, ci de lipsa oricărei noțiuni de armonie vizuală. Cum să pui pe o clădire superbă, cu detalii de epocă, așa ceva?
Am întrebat Primăria. Ne-au spus politicos că „vor trimite un echipaj al Poliției Locale să verifice situația”.
Trist nu e doar că ni se urâțește orașul. Trist e că ne obișnuim cu urâtul. Că trecem pe lângă el zilnic și nu mai clipim. Că punem „merge și-așa” în locul lui „hai să păstrăm ce e frumos”.
Și, în timp ce clădirea stă tăcută, cu balcoanele ei elegante privind spre un viitor tot mai alandala, noi murmurăm: „Mama lui de simț estetic… păcat că a plecat din oraș.”
