Singura noastră adevărată satisfacție – a celor care scriem zilnic despre ce nu merge în orașul ăsta – nu e vreo diplomă, vreun premiu sau vreun like în plus. E altceva. Se numește: s-a rezolvat.
Atunci când, după o sesizare primită de la voi, cititorii noștri, mergem, filmăm, întrebăm, scriem – iar câteva zile mai târziu vedem că s-a întâmplat ceva. Că o problemă a fost reparată. Că cineva a citit, a ascultat și a mișcat lucrurile.
Săptămâna trecută, vă arătam cum, pe strada Răscoalei 1907, un colț de clădire veche fusese îmbrăcat, cu un curaj demn de alte vremuri, în albastru strident. A fost de ajuns un material, o sesizare și… ce să vezi? A apărut griul salvator. Se poate.
Pe Ștefan cel Mare, stâlpișorii care blocau calea salvatorilor și pentru care nu se găsea cheia, au fost lăsați la pământ. S-a găsit și cheia. A durat câteva zile dar s-a rezolvat.
La Casa Soarelui, beciul acela care mirosea a nepăsare veche și-a găsit, în sfârșit, o echipă care să repare. Lucrările au început. Din nou, pentru că cineva a semnalat. Și pentru că alții, noi, am scris.
Și nu, nu ne-au murit lăudătorii. Vrem doar să vă arătăm o altă față a muncii noastre.
Asta e presa. Nu sloganuri și lozinci. Ci ochi, urechi și cuvinte puse unde doare.
Și să nu uităm un lucru: meritul e la voi. Cititorii noștri. Pentru că ne scrieți, ne trimiteți fotografii, ne sesizați probleme. Observator Constanța e o echipă, iar voi sunteți parte din ea.
Fiecare redacție locală – fie că vorbim de presă scrisă, online, radio sau TV – are micile ei victorii. Și toate contează. Pentru că ele se văd, se simt și, mai ales, ajută.
Și da, ne bucurăm de fiecare „s-a remediat” mai tare decât de orice cuvânt cu diacritice perfecte.
Iar autorităților – când își fac treaba, le mulțumim. Pe bune. Nu pentru că ne-au ascultat pe noi. Ci pentru că au ascultat comunitatea.
Restul e… muncă de redacție. Și puțină speranță că, da, se poate.
