Ah, primăvara! Acea minunată perioadă a anului când natura renaște, iar românii sunt cuprinși de o isterie colectivă numită „curățenia de Paște”. Este acel moment când, dintr-odată, praful care s-a așezat pe mobilă devine o problemă națională de importanță covârșitoare, iar mopul capătă statut aparte.
Aceeași persoană care a conviețuit pașnic cu păianjenul Ilie din colțul tavanului timp de câteva săptămâni devine brusc un general de armată în războiul împotriva murdăriei. Parcă e o ecuație matematică: cu cât ne apropiem mai mult de Paște, cu atât crește exponențial importanța fiecărui fir de praf.
„Nu putem primi Iepurașul cu casa nemăturată!” – o afirmație rostită cu aceeași gravitate cu care s-ar anunța o problema extrem de serioasă. Pentru că, evident, Iepurașul de Paște este cunoscut pentru standardele sale înalte de curățenie și inspectează minuțios fiecare colț al casei înainte de a lăsa cadourile.
Operațiunea „Casa Lună”
Planificarea curățeniei de Paște rivalizează cu organizarea unei campanii militare. Se întocmesc liste, se achiziționează arsenalul de detergenți (suficient pentru un an întreg), se stabilesc zone strategice de acțiune. Operațiunea „Perdele” capătă prioritate, „Misiunea Covor” devine subiect de discuție la masa de seară, iar „Asaltul asupra Cămării” primește buget special.
Și toate acestea pentru că… de ce? Ah, da! Pentru că Paștele nu poate fi celebrat corespunzător decât într-o casă în care să fie “farmacie”.
Sindromul „Dar dacă vine cineva neanunțat?”
Cumva, în mintea noastră colectivă, există această teamă irațională că în mijlocul sărbătorilor, o delegație de evaluare a curățeniei ar putea suna la ușă pentru o inspecție surpriză.
„Ce va spune vecina dacă vede că geamurile mele nu reflectă razele soarelui suficient de bine încât să orbească trecătorii?” – o întrebare existențială care macină sufletele multor din România.
Curățenia ca sport național
România ar putea propune „curățenia extremă de Paște” ca probă olimpică și am fi pe podium.
E deja o tradiție a familiilor care, în loc să se pregătească mai mult spiritual pentru una dintre cele mai importante sărbători creștine, sunt angrenate într-un maraton de frecat, lustruit și aranjat, ca și cum curățenia impecabilă ar fi biletul de acces pentru masa de Paște.
Ce-ar fi dacă am distribui efortul de curățenie în mod egal pe parcursul întregului an? E drept, această idee radicală ar putea duce la colapsul industriei de detergenți „super-concentrați special pentru Paște” și ar perturba grav economia bazată pe stresul pre-sărbătoresc.
Și cum ar fi primăvara fără mirosul îmbătător de clor și geamuri proaspăt lustruite?
