După noaptea Învierii, rămâne lumina.
Și nu doar cea din candele. Ci o lumină mai adâncă – aceea care ne face mai buni, mai îngăduitori, mai vii.
Poate că, în agitația zilelor, o s-o pierdem. Poate că se va stinge undeva, între deadline-uri, griji și facturi. Dar dacă o ducem cu noi încă o zi, și încă una, poate reușim ceva rar: să ne trăim Învierea.
Să fim blânzi cu cei din jur. Să dăm o șansă cuiva. Să iertăm.
Pentru că Învierea e o alegere.
