Parcul Gării din Constanța, reabilitat și redeschis cu aplauze anul trecut, înainte de alegerile locale, ar putea fi – pe hârtie – un exemplu de regenerare urbană. Are alei curate, bănci decente, ronduri de flori îngrijite și o liniște care te face să uiți că ești la doi pași de traficul din zona Gării.
Dar toate acestea durează doar până te uiți mai atent. Gazonul e mare, tare mare și pare că nu l-a mai tuns nimeni de luni bune. 2 saci de gunoi tronează stingheri, semn că unii constănțeni se simt confortabil să lase în urma lor orice, mai puțin respectul pentru spațiul public.
Fântâna ornamentală e nefuncțională – poate se odihnește și ea după campania de imagine –, iar într-un colț de parc, acolo unde ar fi trebuit să fie iarbă și verdeață, te izbește o zonă uscată, arsă de soare. O zonă ce-am putea-o cataloga drept o pârloagă, care contrazice tot efortul de reabilitare de anul trecut.
Rondurile de flori sunt, ce-i drept, bine întreținute – o bilă albă pentru echipa care se ocupă de ele. Dar între două lavande și o crizantemă aranjată frumos, parcul strigă după o cositoare și un pic de grijă.
Parcul Gării rămâne un loc cu potențial, dar fără întreținere constantă, se transformă rapid într-un „înainte și după” din care rămâne doar „înainte”. E frumos, dar nu se întreține singur.
